La un simpozion la care am participat săptămâna trecută, una din temele abordate tangenţial a fost pregătirea insufficientă a forţei de muncă pentru a face faţă cerinţelor pieţei cât şi numărul mic de specialişti disponibil în piaţă pe anumite segmente.

Subiectul fiind deosebit de interesant l-am dezvoltat cu câţiva prieteni şi cunoscuţi din diferite medii pentru a încerca să găsesc posibile răspunsuri.

Pe parcursul analizei am constatat că fiecare persoană cu care discut are o părere destul de clară şi de cele mai multe ori bine fundamentată cu privire la cauzele care au dus la manifestarea acestui fenomen. Totodată am remarcat că logica după care este analizată această problemă este cea a găsirii vinovaţilor pentru situaţia constatată. Luând act de această abordare vă prezint diferitele puncte de vedere la care am avut acces.

Majoritatea oamenilor de afaceri consideră că principalii responsabili sunt statul prin Ministerul Educaţiei care nu finanţează locuri în sistemul de stat care să fie corelate cu oferta de locuri de muncă sau prin Ministerul Muncii care nu are programe viabile de informare asupra pieţei forţei de muncă şi programe de reconversie professională care să răspundă nevoilor acestei pieţe. Statisticile furnizare şi programele concepute în acest sens sunt văzute ca ineficinete deoarece nu colectează decât date generale în maniera cantitativă, fară analize de ordin calitativ.

Tot oamenii de afaceri consideră că Universităţile şi liceele sunt responsabile de lipsa de personal instruit deoarece se mulţumesc cu subvenţiile acordate de stat pe cap de student sau elev după o logică ce ţine mai degrabă de modul în care pot fi acoperite orele de muncă ale cadrelor didactice în funcţie de specializarea lor decât de nevoia reală de instruire a studentului sau elevului pentru a fi pregătit să facă faţă pieţei muncii. Un subiect in