Unul dintre cele mai valoroase obiecte din patrimoniul Muzeului Theodor Aman este portretul care o înfăţişează pe Maria Davila, prima soţie a doctorului Carol Davila. În spatele portretului se ascunde însă o poveste tristă, despre tragicul destin al Mariei.

Marţi 13 aprilie 1853. În acea zi soseşte la Bucureşti, având un modest bagaj, în care se află o trusă de ordonanţă pentru primul ajutor, doctorul francez Charles-Antoine-François Davila, acel „om providenţial”, cum l-a numit Valeriu Bologa, întrucât, în timpul lui Davila, prin Davila, la îndemnul lui Davila, cu ajutorul colaboratorilor şi elevilor lui Davila, s-a organizat medicina românească.

Capitala Ţării Româneşti se afla, pe atunci, sub domnia lui Barbu Ştirbei, într-o fază de dezvoltare, pe care Nicolae Iorga a denumit-o „Bucureştii romantismului francez“. Într-un asemenea mediu, tânărul medic francez nu se va simţi cu totul dezrădăcinat. Va avea, în curând, la Bucureşti, mulţi prieteni: pe inginerul Lalanne, pe profesorul Leopold Monty, pe Ulisse de Marsillac, va intra în societate, va merge, nu foarte des, la baluri. Printre tinerele fete din societatea pe care o frecventează Davila se află şi Maria, fiica doctorului Marsile, medic francez, stabilit în ţară în timpul lui Grigore Ghica şi fost medic primar la spitalul Colţea. Mama Mariei, Sultana Marsile sau Marsil, cum mai apare scris în ziarele vremii, era născută Colceag, dintr-o veche şi bogată familie de boieri români. Tatăl Mariei murise de mai mulţi ani la data la care Davila se va îndrăgosti de ea şi o va cere în căsătorie; mama fetei îl va refuza însă categoric. După cinci ani de la primul refuz, Davila continuă să fie în relaţii destul de reci cu Sultana Marsile, dar Maria se încăpăţânează şi respinge orice altă partidă ce i se propune. Trecuseră deja câţiva ani de când sora ei mai mică, se căsătorise.

Dramele familiei Dav