Pe străzile înguste din centrul Capitalei, de secole încoace, e aglomeraţie. În locul magazinelor în care cândva găseai de toate, acum sunt cafenelele cochete care vând scump, la o ceaşcă şi un corn, „magia“ trecutului. Restaurantele luxoase sunt astăzi dublate de case dărăpănate, ţinute în viaţă de săracii huliţi de toată lumea. Niciun set de fotografii – fie ele şi foarte bune – nu poate reda amestecul de contradicţii din Centrul Vechi. În acest număr, la rubrica Albumul cu clipe, dna dr. Alina Dellecase încearcă să prindă farmecul de ieri şi de azi al Bucureştiului istoric.

…de tumultul vieţii cotidiene, prezentul îşi dă întâlnire cu trecutul, purtându-ne într-o altă lume. Un pas la dreapta sau unul la stânga, din cele două magistrale bucureştene ce delimitează zona, şi ne trezim brusc într-un labirint de străduţe, vegheate de clădiri venerabile, în care viaţa îşi are propriul ritm şi un parfum aparte. Peste marea scenă a Centrului Vechi, cortina nu cade niciodată, pentru că spectacolul se joacă nonstop, de la primele ore ale dimineţii până târziu în noapte. Deşi în unele locuri decorul este neschimbat de zeci sau poate chiar sute de ani, iar în altele doar puţin împrospătat, actorii sunt cei care dau viaţă originalului şi variatului spectacol. O scurtă plimbare prin zona recent renovată te încântă cu mici şi cochete localuri, întocmai ca în marile oraşe cu tradiţii străvechi. Aici ai şansa să-i întâlneşti pe actorii-trecători, o lume boemă şi pestriţă, aflată în căutarea unei clipe efemere de relaxare sau, de ce nu, de visare. La doar o azvârlitură de băţ, pe o străduţă învecinată, decorul se schimbă brusc, clădirile neînfrumuseţate încă îşi etalează cu mândrie vârsta, ca nişte bătrâne doamne, ţintuindu-i între zidurile lor pe actorii-permanenţi, pentru care acest loc înseamnă acasă. Din jocul şi întrepătrunderea continue, fotografului-spectator,