Turneul scriitorului Norman Manea în Spania, de la începutul lui octombrie anul acesta, a fost, probabil, printre evenimentele cele mai plăcute ca organizare și mai de impact ca efect asupra publicului dintre toate cele organizate anul acesta de Centrul Național al Cărții și Institutul Cultural Român din Madrid. În ceea ce-l privește pe scriitor, în Spania, toată lumea îi știe cel puțin numele, dacă nu și cărțile, oricum tematica pe care o abordează, atitudinea critică și morală, subiectele din eseistica sa antitotalitară, toate sînt lucruri cunoscute, apreciate, iar porțile instituțiilor se deschid infinit mai ușor decît în cazul altor proiecte, atunci cînd este pronunțat numele lui Norman Manea. Scriitorul are cinci cărți publicate în Spania la foarte prestigioasa Editură Tusquets, dintre care ultima, El Té de Proust. Cuentos reunidos a apărut anul acesta. Trebuie să spunem, deci, limpede că, cel puțin în Spania, Norman Manea este scriitorul român cel mai cunoscut, despre care se spune la tot pasul, ca o introducere obligatorie, că este „scriitorul român cel mai interesant de azi“ (Ignacio Vidal-Folch, El País, 06.02.2010), nu doar datorită cărților traduse și publicate de una dintre cele mai importante edituri, dar mai ales datorită opiniei unor importanți critici și scriitori spanioli despre personalitatea și opera sa. Norman Manea este deseori comentat alături de Herta Müller, despre ambii spunîndu-se că sînt „doi autori deja clasici care scriu despre perioada comunistă“ (Javier Rodríguez Marcos, El País, 22.12.2009). Despre ultima carte publicată în Spania, El Té de Proust. Cuentos reunidos (Editura Tusquets, 2010, traducere de Joaquín Garrigós și Susana Vásquez), care reia ediția românească de proze Octombrie, ora opt din 1981, s-au scris deja cele mai elogioase cronici. În La Vanguardia, Xavier Montaniá spune că este „probabil autorul român care descri