Campania electorală prezidenţială din acest an ne oferă un fapt surprinzător: revenirea lui Ion Iliescu în prim-planul scenei noastre publice. A fost o vreme când multiplul fost preşedinte al României părea resemnat la ipostaza de conducător de fundaţie obscură, dată în grijă pentru a avea şi el cu ce să se joace la bătrâneţe. Iată-l acum pe Ion Iliescu întors pe scena politică activă a ţării mai vioi ca niciodată.

Domnia-sa participă la mitingurile electorale ale lui Mircea Geoană, intervine cu puncte de vedere în chestiunile controversate ale zilei, se deplasează, chiar dacă în automobil al statului, până la Grivco, pentru a negocia coaliţii ad-hoc, e atacat de candidatul Traian Băsescu, alintat de candidatul Sorin Oprescu şi binecuvântat de candidatul Crin Antonescu. Ion Iliescu nu candidează la un nou mandat de preşedinte, deşi, ţinând cont de pofta sa de putere, nu s-ar fi dat în lături să o facă dacă Legea fundamentală i-ar fi permis.

Cum se explică, atunci, revenirea sa în forţă la aragazul pe care fierb faptele politice ale zilei? Prin implicarea sa în campanie ca susţinător ardent al lui Mircea Geoană.

Ion Iliescu şi-a spus cuvântul şi în campania lui Adrian Năstase din 2004. Nu însă cu abnegaţia pe care o dovedeşte în aceste zile. Ipostaza de chibiţ electoral al lui Mircea Geoană îşi are temeiul într-o realitate aparte a candidatului PSD. Mircea Geoană ştie că, de unul singur, nu poate ţine piept lui Traian Băsescu. Nu numai pentru că Traian Băsescu l-a bătut măr în cazul localelor din 2004, dar şi pentru că Mircea Geoană e total lipsit de carismă. Traian Băsescu, la fel ca şi Sorin Oprescu, e un personaj care stârneşte simpatii şi antipatii violente.

Sunt mulţi români care-l urăsc pe Traian Băsescu atât de tare, încât ar fi în stare să voteze şi un babuin, numai să nu mai obţină un nou mandat. Sunt însă şi mulţi