În memoria lui Vasile Paraschiv, erou al luptei împotriva regimului ilegitim şi criminal.
A plecat dintre noi un adevărat erou. Vasile Paraschiv şi-a ridicat vocea împotriva dictaturii comuniste încă din anii ’70, când alţii preferau complicităţile silenţioase, nemaivorbind despre sicofanţii de serviciu (unii apar azi pe varii irealităţi ca analişti politici). A părăsit PCR în 1968, convins că are de-a face cu un partid al carieriştilor, al impostorilor, al lichelelor şi al uzurpatorilor. A fost o forţă dinamică în cadrul Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), o iniţiativă civică independentă de un imens curaj despre care trebui să se înveţe în şcoli (mişcarea a pornit cu trei ani înaintea Solidarităţii din Polonia şi a fost sufocată de Securitate înainte de a se putea dezvolta ca acţiune socială colectivă la nivel de masă). Vasile Paraschiv a riscat enorm, a devenit un fel de nemesis al liderului unui partid ce-şi zicea al clasei muncitoare si era de fapt al unei birocraţii parazitare şi profitocratice. Vasile Paraschiv a fost un om drept şi curat. Istoria onoarei la români îl va include la loc de cinste.
Scria Hannah Arendt că acolo unde gândirea şi acţiunea sunt separate, spaţiul libertăţii se află în primejdie. Evident, într-o tiranie, nici reflecţia, nici acţiunea nu se pot manifesta neîngrădite, sunt supuse necontenitelor încercări de control, supraveghere, manipulare, înregimentare. Este vorba de o falsificare a politicului, de o uzurpare semantică şi de o caricatură a dreptului la exprimare: ai dreptul doar să te aliniezi şi să aderi. De aici şi chemarea de a institui, în regimurile comuniste, un teritoriu al antipoliticii ca spaţiu alternativ în care contestaţia se configurează în chip spontan, fără vreun stat major şi fără proiecte ideologice cu pretenţii vizionare. Arhetipul unui regim totalitar îl capta Orwell î