Numirea ca presedinte al ICR a filosofului ardelean (cum ii place sa-si spuna), fostul informator, dar nu colaborator al Securitatii (dixit Colegiul CNSAS) Andrei Marga a fost una victoriile simbolice si institutionale ale USL. Ori asa au crezut initial artizanii inscaunarii sale, incantati ca pot exorciza “duhurile” moderniste ale epocii Patapievici. In fapt, actiunile aberante ale lui Marga au mers intr-un crescendo distructiv care a ajuns acum intr-un punct in care Senatul Romaniei ar trebui sa reactioneze. Dupa ce a tratat Universitatea “Babes-Bolyai” drept o feuda unde isi putea ingadui orice, dl Marga procedeaza identic, palmuind legalitatea, in cadrul ICR. Articolul politologului Marius Stan, publicat aici, pe “Contributors”, documenteaza impecabil scandaloasele abuzuri de la ICR. ICR a devenit, la ora actuala, un nou PCR (Pile, Cunostinte, Relatii).
Cu un orizont estetic de o ingustime coplesitoare, comparabil cu acela al unor Mihai Dulea si Ion Dodu Balan (ori mai rau), Marga a codificat si a impus o strategie de un anacronism penibil. Compromis prin gafe proverbiale in fruntea Ministerului de Externe, putinofilul declarat a ajuns sa taie si sa spanzure la ICR. A fost recompensat pentru serviciile aduse “Cauzei”, desi este de banuit ca in conducerea USL devenise limpede ca omul are o problema (ori mai multe) de conectare cu realitatea.
Nu stiu ce s-a intamplat in ultimii ani cu acest intelectual, poate ca este vorba de ceea ce am numit acum cateva luni sindromul PSM (prematura senilitate maligna). Dar cum de nu-l trag de maneca colegii sai de echipa, domnii Vladimir Simon, Horia Garbea, Octavian Hoandra si Mihai Milca? Sa fie sindromul contagios?
Banc sau nu, se spune ca l-a numit ca director al ICR Paris pe criticul iesean Al. Dobrescu crezand ca este vorba de distinsul om de carte si specialist in cultura franceza Al. Calinescu. S-a aso
