Unde-s captatoarele solare? ● Peşte oceanic, la discreţie ● Directorul şperţar ● Spionaj industrial ● Zâmbetul "Tovarăşului"
În orice apariţie publică şi la şedinţele de partid se vorbea despre "ridicarea nivelului de trai" şi importanţa copiilor, "viitorul ţării". O anchetă declanşată la Casa de copii şcolari din Vărădia vădea că regimul avea şi "lipsuri". Potrivit Scînteii, la Vărădia, lemnele de foc pentru încălzirea dormitoarelor lipseau de câteva luni, baia şcolii era dezafectată, iar medicamente nu erau în infirmerie. Controalele oftalmologice au demonstrat că mulţi dintre copii aveau probleme cu vederea. La un an după reportajul în stilul "realismului socialist" de la Vărădia, scenele din creşele din România au devenit subiectul forte al presei mondiale.
Unde-s captatoarele solare?
În goana după economisirea carburanţilor şi energiei convenţionale, "conducerea partidului" încuraja utilizarea surselor nepoluante şi puţin costisitoare. Bunăoară, de câţiva ani se recomanda folosirea captatoarelor solare, instrumente fabricate la Întreprinderea de aparate şi accesorii din Alexandria. Moda captatoarelor a durat până în 1987, an din care producţia şi cererea au scăzut vertiginos, pentru a atinge doar 3%.
Atât producătorul, cât şi beneficiarii produselor se acuzau reciproc de dezinteres. Fabricanţii reproşau "unităţilor economice" neglijenţe în utilizarea panourilor, instalarea lor pe verticală, şi nu pe orizontală, lipsa de izolare, murdărirea şi spargerea geamurilor. Lipsa de comenzi ameninţa însăşi existenţa întreprinderii.
Peşte oceanic, la discreţie
Dacă pâine, zahăr, ulei, lapte şi câte şi mai câte se găseau greu sau "se dădeau cu porţia", te puteai îndopa din belşug cu peşte oceanic. Conservele de peşte le găseai la tot pasul, în alimentare, la pescării, prin unităţile "Gospodin
