Alexandru LASZLO
Toate pinzele sus! Polemici
Editura Grinta, Cluj, 2005, 220 p.
Spirit critic independent si eticist, incomod pina-n pinzele albe, obisnuit sa-si exprime vehement si transant atitudinile antiautoritariste, inapt pentru bizantinul joc de glezne intru afirmare „sociala“ si institutionala, Alexandru Laszlo este unul dintre cei mai consecventi polemisti literari ai Romaniei postdecembriste. Domeniul predilect de actiune – critica intelectualilor publici si a mostenirilor totalitare. Autorul si-a asumat de la bun inceput postura „revizionistului“ de serviciu, neinregimentat in nici o tabara, promotor intratabil al criteriului etic in judecarea colaborationismelor scriitoricesti. Pretul platit: sacrificarea carierei universitare si marginalitatea critica. Nu „atitudinea“ este insa cu adevarat relevanta, ci calitatea intelectuala si tinuta clasica, rationalista, limpede si expresiv argumentata a acesteia. Urmatoarele propozitii – extrase dintr-un interviu acordat in 2004 lui Mircea Petean pentru revista Tribuna – il exprima foarte bine: „imi dau silinta sa fiu mai degraba apolinic decit dionisiac. […] Polemistul isi foloseste ratiunea, pamfletarul isi foloseste pasiunea.
Pamfletarul se enerveaza si scrie, polemistul scrie si enerveaza pe altul. […] Cind exprimi pasiuni, nu trebuie sa convingi pe nimeni, trebuie doar sa impresionezi. Cind esti polemist, atunci da, trebuie sa convingi“. Un spirit franc, tenace si aproape sinucigas, care nu se sfieste sa spuna cu voce tare ceea ce altii vorbesc pe la colturi. Un cavaler solitar, neacomodant care, spre deosebire de Paul Goma (torential, dramatic si plin de umori negre, cu derapajele de rigoare) sau de Dan Petrescu (explorator insecticid al culiselor intelectuale, de o jovialitate cinic-mizantropa, amatoare de baroce, erudite devoalari detectiviste), isi asuma – pe o linie i