E mult mai important meciul de pe Borzoghean (asta e vechea denumire a stadionului Ceahlăul) decât cel de pe Stamford Bridge! Nu contestaţi această axiomă, că n-aveţi nicio şansă! Viaţa începe şi se termină sub Pietricica, urmând să existe, eventual în paralel, doar în cele două meciuri cu Astra. Orice altceva, chiar şi o partidă de Champions League contra lui Hazard, Lampard şi Terry se înscrie în categoria inutilităţilor. A chestiunilor care n-au nici un fel de importanţă, mai mult încurcă şi consumă aiurea nervii şi muşchii.
Pe Stamford Bridge, Steaua a fost la serviciu, între 7.45 pm şi 9.30 pm, ora locală. Tănase a fost învoit, iar Adi Popa, cu sau fără degerături, scutit de efortul unui duel direct cu Ashley Cole. E copleşitoare întâlnirea de sâmbătă cu Chitoşcă şi Popadiuc. Atât de marcantă încât niciun sacrificiu n-o poate contrabalansa. Nici măcar acela de a-ţi menaja câţiva jucători în Champions League ca să-i ai la capacitate maximă în campionat.
Aţi văzut ce prejudicii poate cauza un puşti ca Tudorie! În întrecerea internă sunt zeci, sute de asemenea puşti de care orice campioană cu ştaif trebuie să se teamă. Acest Route 25 e desprins acum din DN-ul cu patru benzi de Moldova, o ramificaţie care duce la stadionul lui Miriuţă şi al lui Pinalty. Nimic altceva nu contează. A, ba da, contează! Numele omului care va arbitra. Poate că e tot Dima, reabilitat. Sau poate că e altă rudă a altui oficial. Ar trebui trecută în contractul oficialilor din Ghencea impunerea ca neamurile lor de sex feminin să se mărite obligatoriu cu arbitri divizionari!
Să fim serioşi şi să constatăm că în Champions League Steaua a fost o excelentă încasatoare. De goluri, dar şi de bani. Contorul ţăcănea la fiecare corner bifat de londonezi la poarta lui Tătăruşanu. Un euro, încă unul, încă unul, până undeva către măcar zece milioane. Plus ma