Ştiu că nu o să vă placă ceea ce scriu, dar, în ultimele zile, lui Crin Antonescu a început să-i meargă bine. A avut noroc şi a scăpat de Becali, iar achizţionarea lui Johannis este o manevră strălucită.

Nu-l idealizez pe primarul Sibiului. Nici nu cred că Germania este la picioarele sale, nici nu sunt entuziasmat de ceea ce făcut cu oraşul său, având în vedere resursele uraişe de care a beneficiat, nici nu-mi pare a fi o persoană extrem de integră. Iar aroganţa sa afişată şi tăcerile sale ostentative nu cred că sunt un semn de inteligenţă.

Acestea sunt însă impresii personale, fără mare valoare. La televizor, Johannis oferă publicului ceea ce îşi doreşte şi are o aură de primar performant care cu greu va putea fi distrusă. Îmi este greu să anticipez acum care va fi performanţa electorală a cuplului Antonescu-Johannis într-o posibilă competiţie cu Ponta (candidat la preşedinţie) şi Liviu Dragnea (potenţial premier). Însă îmi este destul de clar că PDL nu mai are timp. Două, trei, luni mai are acest partid să se adune şi să ofere o alternativă sau riscă să aibă soarta PNŢCD.

Scenariul cel mai periculos – din perspectiva democrat-liberalilor – este ca PNL să intre în opoziţie, pentru a-i maximiza lui Crin Antonescu şansele de a ajunge preşedintele României şi, concomitent, să ceară aderarea la Partidul Popular European. Ştiu, în această ultimă chestiune, întrebarea este: cum poate fi acceptat Antonescu în PPE, după ce a dirijat tentativa de lovitură de stat din vara lui 2012? Răspunsul ar fi: din motive pragmatice. Popularii pierd teren în Europa, în faţa socialiştilor. Bătălia se duce din perspectiva numirilor în viitoarea Comisie Europeană, mandatul lui Barroso expirând la 31 octombrie 2014. Dacă liderii PDL nu au ce oferi popularilor europeni, aceştia vor trece peste obiecţiile lor şi i-ar putea primi în rândurile lor pe Antonescu, Johannis şi Frunzăv