Baritonul a făcut carieră la Operă şi cochetează cu jazzul. A jucat pe scene de renume din ţară şi din străinătate.

Adrian Mărcan este un nume greu de uitat după ce îl asculţi cântând. Rolurile care i-au adus un succes răsunător şi datorită cărora a rămas în inimile a mii de oameni sunt Figaro, din piesa „Nunta lui Figaro", şi Don Giovani.

„Aici, în Operă, sunt strigat destul des cu aceste două nume. Le-am jucat de multe ori. Mă identific cu personajele şi în asta a constat şi succesul", recunoaşte baritonul. Succesul lui în carieră se contura, însă, de când era în şcoala generală.

„M-am născut la ţară şi am cântat de mic. La numai nouă ani am plecat la Liceul de Muzică din Cluj. Eu nu îmi doream atât de mult muzica, pe cât le spuneam alor mei. De fapt, îmi doream să scap de directorul şcolii la care învăţam", îşi aminteşte Adrian Mărcan.

Tatăl lui, cantor de meserie, îşi dorea ca fiul să îmbrace hainele preoţeşti, tocmai acesta fiind şi motivul pentru care l-a lăsat să meargă la Şcoala de Muzică. Fiul său era însă „prea libertin. Nu am putut să urmez canoanele bisericeşti şi am plecat mai departe, tot spre muzică", după cum recunoaşte chiar el.

Opera l-a disciplinat

Adrian Mărcan a învăţat de-a lungul vieţii să cânte şi muzică populară la violoncel şi la acordeon, muzică uşoară la chitară bass, dar nici dansurile nu i-au fost indiferente. „Am învăţat şi dans modern şi căluşarii, care este foarte greu. Pe timpul armatei am făcut de toate ca să treacă mai repede", îşi aduce aminte baritonul Operei Braşov.

În timpul facultăţii s-a angajat în corul Operei şi în cel al Filarmonicii din Cluj. În anul cinci de facultate a dat concurs la Opera din Braşov şi a obţinut un post în oraşul de la poalele Tâmpei. După numai un an a devenit şi profesor asociat al Facultăţii de Muzică din Braşov. „Mi-a fost foarte greu să plec din Cluj, pentr