E stupefiant sa gasesti vestigii tribale in mentalul elitelor noastre. Se viseaza la o normalitate de tip chinezesc, cind toti vorbesc si aclama la unison. Chiar traim intr-o tara a surprizelor. Sau, mai exact, a imprevizibilului: cine s-ar fi asteptat sa ia bataie (deontologica, desi, in conditii propice, nu bag mina in foc ca vorbele n-ar fi cunoscut o subita reconversiune) nici macar post-festum, ca era logic, ci chiar avant la lettre? Naivul Creanga, care te urca pe Calul Balan dupa isprava, musai. Cum sa fi stiut de ultimul racnet in materie de strategie educationala: s-o incasezi cu anticipatie, in binecunoscutul stil al loviturilor preventive! Adica Joe Biden inca se mai lega la sireturi, inca isi mai potrivea nodul la cravata (cred ca obligatiile astea mai fac parte din fisa postului unui vicepresedinte, si nu doar american), cind "Timpul" ordona palmuirea natiunii prin tastele lui Constantin Cheianu, editorialistul sau cel mai lucid, cum zisesem odata si cum, probabil, n-o sa ma mai incumet sa afirm de aici inainte. Articolul aparea in ziua vizitei inaltului oaspete de peste Atlantic. Cum dezideratul scrisului coincident cu trairea inca este utopic, normal ca aferatele ocari au fost redactate in ajun, probabil printr-un istovitor efort premonitoriu. Ce si-o fi zis chisinauianul, dimineata pe la sapte, stind in slapi si sorbind cu inghitituri mici din cafeaua fierbinte, dupa ce va fi luat ab initio si ex abrupto la moaca lui de contribuabil? M-am jucat de sistematizarea acuzatiilor si iata ce lista a iesit: 1. Ar fi trebuit sa traim (sincer si solidar, cum ar veni) o stare de entuziasm; n-am trait-o si e pacatul insensibilitatii noastre (sau al nesimtirii, daca domnul Cheianu concede); 2. Ar fi trebuit sa intelegem ca avem de a face cu "un eveniment unic in istoria Moldovei" si sa ne fabricam din produsul acestui act de comprehensiune un motiv de mindrie nati