Ar fi atât de greu să se repete şi în 2008, mai ales în condiţiile în care gâlcevile noastre interne, în genul celei dintre preşedinte şi premier în chestiunea crizei, ar favoriza diversiunea?
Preşedintele Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu Tăriceanu au participat la reuniunea extraordinară a Consiliului Uniunii Europene dedicată crizei financiare mondiale.
La finele conclavului, dând curs unui protocol nescris, cei doi au ţinut o conferinţă de presă. Neavând onoarea să fiu prezent la o asemenea sindrofie, am vrut să desprind ce s-a întâmplat acolo din relatările jurnaliştilor de la faţa locului.
Toate reportajele, ba chiar şi comentariile s-au concentrat asupra diferenţelor dintre punctele de vedere exprimate de cei doi importanţi demnitari.
O astfel de orientare a atenţiei media nu m-a surprins. Presa trăieşte din conflicte senzaţionale. Şi când un conflict s-a ivit şi se manifestă la niveluri înalte ale unei ţări, presa n-are cum să nu-şi frece mâinile de bucurie. Tirajele şi ratingurile sunt ca şi asigurate.
M-a surprins în schimb că atât reporterii, cât şi comentatorii s-au mulţumit, în relatarea şi comentarea conferinţei de presă, doar cu sesizarea divergenţelor, fără a dibui şi consecinţele acestei realităţi pentru interesul naţional al României.
Pentru că, oricât de ciudat ar trece asta în ochii unora, divergenţele de apreciere publică a situaţiei economice şi financiare a ţării noastre depăşesc nivelul unui simplu conflict politic intern.
În alte împrejurări şi în legătură cu alte chestiuni, astfel de divergenţe ne-ar fi amuzat, înscriindu-le, cum e şi normal, în aria pitorescului involuntar al politicianismului tipic oricărei democraţii.
În această perioadă şi, mai ales, în legătură cu aprecierea situaţiei economico-financiare a României
