In timp ce stai nedumerit si te scaprini la modul simbolic, desigur, dupa ceafa, observi ca omul din fata ta ce iti seamana leit e framintat, la rindu-i, de aceleasi intrebari existentiale. Va uitati unul la altul si deodata va podideste risul: nu cumva tu esti presedintele? Se auzi un biziit imperceptibil si storurile se lasara in jos, apoi, in timp ce biroul se cufunda in umbra, pe peretele din dreapta se contura un ecran fosforescent, pe care aparu un cadru punctat de niste siluete cunoscute. Privindu-le, am avut o tresarire. Simtindu-mi tulburarea, presedintele surise, frecindu-si miinile de satisfactie: "Vezi, mi se adresa el cu o voce neasteptat de calda, nimic din ce apare pe ecran nu pare trucat. Si totusi, te rog, priveste filmul cu atentie. Vezi, iata, intra secretara, nu?! Observ-o cum paseste! E toata numai zimbet, numai forme. Si acum ce vezi? Iata, acum apare pe ecran o figura destul de stranie, daca stam sa ne uitam mai bine... E consilierul meu insarcinat cu probleme speciale, care se lafaie ca un belfer pe fotoliul meu, cu picioarele cocotate pe birou, asa cum a vazut adesea in filmele americane, inarmat cu un ditamai trabuc, si, in timp ce sloboade covrigi de fum pe gura si pe nas, ii face cu degetul un semn secretarei sa vina, adica, mai aproape... Nu-i asa ca-ti place cum arati? Dar unde sint eu? exclma presedintele. Nu stiu. Probabil m-am evaporat din piesaj, ca sa-i las pe cei doi in intimitate, caci, de, sint si ei oameni si tot ce e omenesc nu le e strain, ci dimpotriva... Nu-i asa?! Cei care vor studia cronologia evenimentelor ce s-au petrecut in aceasta zi vor vedea ca am fost plecat la o intilnire oficiala. Unde m-am dus, apare in presa. Exista si imagini. Televiziunile si-au focalizat camerele pe acest eveniment. Cum de-a fost posibil sa fiu in acelasi timp in doua locuri diferite? Oficial, m-am intilnit cu sindicatele. Neoficial, insa, am