În calendarul popular, zilele premergătoare Sfântului Neculai sunt dedicate ritualurilor de protecţie a copiilor. Cea mai de temut boală, vărsatul, putea fi evitată dacă în case se pregăteau turte ce se aşezau în locuri anume. "Femeile care au copii fac două turte în acea zi şi una se pune la streaşina casei. Se spune că Vărsatul, când trece pe lângă acea casă, se abate, mănâncă din turtă, bea apă şi apoi pleacă înainte, la altă casă." (I. Candrea - "Folclorul medical român comparat")

Pomeni dulci

Altădată copiii se ung cu miere pe faţă (în lipsa ei se poate folosi apă amestecată cu zahăr) sau se ţine o bucată de marmură albă deasupra unei lumânări şi cu ea se "mâzgălesc" copiii pe faţă, astfel încât să nu se atingă vărsatul de ei. De asemenea, lor nu li se vor da să mănânce alimente ce au formă de bob. Se obişnuieşte ca în aceste zile să se dea de pomană bătrânilor turte plămădite, crude, pentru ca fiecare să şi le coacă acasă după dorinţă. De cele mai multe ori ele se ung cu miere şi se presară nuci măcinate. Vecinii primesc blide cu fiertură de fasole, coşuleţe cu nuci şi ulcele cu vin nou.

Sfântul cu nuieluşă

La Sfântul Neculai, copiii care şi-au ascultat părinţii primeau drept răsplată fructe şi colaci, iar mai spre zilele noastre, dulciuri pregătite în casă. Cei mai poznaşi se pomeneau în ghete cu nuieluşe, mai zvelte sau mai trainice, după cât de amarnic au încălcat poveţele celor mari. Cu toate acestea, la începuturi, Sfântul Neculai era considerat a fi protectorul văduvelor sărace şi al orfanilor, cărora le aducea, pe nebăgate de seamă, bani şi noroc. Totodată el îi are în grijă pe corăbieri, soldaţi şi... tâlhari. În general însă, el este reprezentat sub forma unui moş cocoşat de ani, cu barba albă, ce aduce după sine zăpezile şi scurtează nopţile. Obiceiul din bătrâni cere ca la Sfântul Neculai să se pună crenguţe de