LECŢIA DE ECOLOGIE. Lucica Cojocaru, profesoară de istorie la şcoala ,,Florenta Albu” din Vîlcelele, judeţul Călăraşi, trăieşte cu teama că lacurile şi râurile nu mai sunt repezi şi limpezi „ca cristalul” cum scria Ion Creangă şi că vor ajunge acoperite de gunoaie.
„Schimbările climatice îmi dau de gândit, aerul irespirabil uneori mă sufocă, mizeria şi nepăsarea oamenilor mă exasperează”. La acestea se adaugă şi teama că într-o zi copiii nu vor mai avea apă să bea, „vor scrie din nou la lumânare şi cine ştie peste câte generaţii soarele nu îi va mai bucura aşa cum ne bucura nouă copilăria.”
Când i s-a propus, în 2006, să devină coordonator al programelor ecologice din şcoală, a acceptat cu entuziasm, înţelegând din misiunea ei extraşcolară ocazia de a schimba felul în care localnicii văd lumea în care trăiesc.
Astăzi, şcoala la care lucrează face parte din programul Eco-Şcoală şi se poate lăuda cu plantarea unei păduri, în cel mai slab împădurit judeţ al ţării. În 2007, asociaţia ViitorPlus, care derulează mai multe proiecte de împădurire şi educaţie ecologică şi a marcat patru ani de existenţă şi aproape 120.000 de puieţi plantaţi în ţară, a ajuns la Vîlcelele.
Experienţa ViitorPlus
„Copiii i-au îndrăgit imediat”, povesteşte Lucica Cojocaru. „Le plăcea să meargă la plantat, nu o făceau din obligaţie, iar în ceea ce priveşte alte activităţi (vizionări de filme, poveşti, discuţii, concursuri) erau de-a dreptul încântaţi”, mai spune tânăra, caracterizându-i pe cei la de ViitorPlus prin trei cuvinte: modestie, hărnicie şi ingeniozitate.
Membrii asociaţiei pentru dezvoltare durabilă, cum o numesc ei, au pus umărul la dezvoltarea simţului pentru frumos, curat şi ecologic şi au dezvoltat spiritul de echipă la Vîlcelele, spune profesoara. „Copiii au devenit oarecum mesagerii lor printre cetăţenii comunei, ei fiind cei care aduceau motivaţia fam