De cateva luni, cel putin, nu se mai vorbeste deloc despre "revolutia portocalie". Pana la scandalul matusii Tamara, urmat de caderea in gol a lui Adrian Nastase, acest concept a fost, totusi, utilizat destul de des. Dupa un prim an de guvernare al Aliantei D. A., urmeaza acum un an de guvernare al PNL si al PD. Proiectul prezidential de afirmare si dominare este deocamdata blocat de PNL, fara ca acesta sa poata defini o alternativa. Traian Basescu nu este lasat sa faca ceea ce stie sa faca; Popescu Tariceanu nu face nimic, pentru ca nu stie ce sa faca. In 2005, opinia publica era impartita intre "portocalii" si pesedisti. In 2006, pesedistii au fost aproape uitati, avand loc o regrupare: de o parte, adeptii neconditionati ai lui Basescu; de cealalta parte, aparatorii lui Tariceanu. Acest conflict are ca linie de front "burta" PNL, acolo unde actuala conducere este contestata de fostul lider al partidului. Din ce in ce mai mult, Theodor Stolojan pare sa-i ia locul lui Traian Basescu in batalia cu Tariceanu. Seful statului asteapta o clarificare a situatiei in interiorul PNL, inainte de a relansa "revolutia portocalie".
Evident, presedintele este de partea lui Stolojan; dar nu acesta e aspectul cel mai important. Nici Tariceanu, nici Stolojan nu mai reprezinta viitorul PNL. Batalia dintre cei doi este inutila, Traian Basescu fiind deja cauza castigatoare. Theodor Stolojan nu a reusit sa duca PNL pana la victorie (retragerea din 2004), iar Popescu Tariceanu va fi probabil schimbat inainte de a esua impreuna cu partidul sau. Dupa alegerile din 2004, o fuziune intre PNL si PD, implinita de Stolojan, ar fi avantajat PNL. Acum, insa, consilierul prezidential nu mai poate face mare lucru pentru formatiunea pe care a condus-o. Daca fostul presedinte liberal a ratat momentul impunerii partidului sau ca alternativa la PSD, oferind aceasta sansa lui Traian Basescu, act