Exista o imagine faimoasa a nebuloasei M16, "Vulturul", care in fotografia realizata in 1995 cu telescopul spatial Hubble pare o splendida pictura nefigurativa. Lumea o cunoaste sub numele de Coloanele Creatiei. Intr-adevar, formatiunile reprezentate acolo trezesc sugestia unor stalpi informi, fantomatici, dar si a unor fapturi fabuloase, ivite intr-un strafund de ocean sub strafulgerarea reflectorului. Sunt, de fapt, niste colosali nori de gaz cosmic, raspanditi intr-o regiune extrem de activa a Galaxiei noastre. Lumina, cu viteza ei formidabila, ne vine de acolo in 7.000 de ani.
Ce vedem noi ca un straniu tablou in culori este, de fapt, rezultatul unei compuneri de trei imagini obtinute in infrarosu, unde galbenul e dat de atomii hidrogenului, albastrul de oxigenul dublu ionizat, iar rosul provine de la atomii ionizati de sulf. Toate aceste emisii reconstituie sugestiv neobisnuitele formatiuni gazoase, care in realitate trebuie sa aiba un aspect mult mai banal. Ele sunt departe de consistenta norilor vanzoliti pe cerul Pamantului, fiind alcatuite in principal din gaz de hidrogen molecular si praf cosmic: acumulari ramase in zona dupa ce fluxurile de lumina ultravioleta emise de niste stele nou-nascute in vecinatate au spulberat, intr-un proces de "fotoevaporare", materia mai expusa si mai putin rezistenta din jur.
Denumirea de Coloane ale Creatiei ii vine nebuloasei M16 de la faptul ca in ele se produc, din loc in loc, acumulari de gaz mai dens, un fel de globule ce tind sa se separe de marele rezervor de substanta unde s-au format. Acestea sunt niste veritabili embrioni de stele, iar la un moment dat, sub efectul gravitatiei, ar urma sa se aprinda si sa devina stele propriu-zise. Pina atunci, presiunea luminii ultraviolete a stelelor deja formate continua asupra Coloanelor, erodand nemilos aceste "stalagmite" ceresti cu suprafete involburate,
