Aproape intimplator am ales cele doua carti care vor fi prezentate in cele ce urmeaza. Precizez asta pentru ca simt deja unele sensibilitati atunci cind vine vorba de Chomsky, savantul nebun, derapat, anarhist etc. Si mai ales simt ca multi se vor arata indignati de nepotrivita alegere de a prezenta alaturi cartea Annei Politkovskaia, Rusia lui Putin. Chomsky scrie la un moment dat in acest (unul din multele) volum de articole politice, Interventii, despre dispretul tuturor pentru intelectualii aserviti regimurilor totalitare si toleranta majoritatii pentru lingaii regimurilor democratice. Ei bine, aceasta fraza citita dupa ce am trecut prin Rusia lui Putin mi s-a parut enervanta prin ingenuitatea ei. Fundamental, este exprimat un adevar. Practic, rationamentul trebuie putin rasucit. Un intelectual care lupta cu un regim totalitar (unii spun "semitotalitar") precum cel din Rusia este un erou. Cel care lupta impotriva "opresiunii" unui regim democratic - puternic si cu mii de pirghii pentru propaganda, e adevarat, dar democratic - poate deveni usor un disident simpatic sau un clovn obositor. De altfel, nici Chomsky nu asaza TINA (abreviere a expresiei "there is no alternative") pe acelasi plan cu totalitarismul. Am asistat la un scurt schimb de replici in redactia ziarului in care lucrez atunci cind a venit vorba de Chomsky. Unii au sarit imediat si au aruncat etichetele stiute - "nebun", "iresponsabil", "antisemit", a vorbit despre khmerii rosii fara sa le enumere crimele, il iubeste pe Chavez si toate celelalte. Altii - semnificativ e faptul ca mai toti erau filologi de formatie - au sarit sa-l apere pe parintele "copaceilor" (cei care au studiat engleza stiu despre ce vorbesc) care, poate, derapeaza din cind in cind, dar a ramas intotdeauna un ingenuu profund bine-intentionat. Acestia din urma adauga de obicei ca nu poti vorbi ca despre Vadim Tudor atunci cind vine