Pentru prima dată în viaţa mea, ieri am intrat în puşcărie. La Jilava, aproape de Bucureşti.
Staţi aşa, nu vă bucuraţi! Am fost acolo din motive profesionale. L-am vizitat la Spitalul Penitenciarului, pentru un amplu interviu, pe generalul Victor Atanasie Stănculescu.
Înainte de a ajunge în pavilionul care găzduieşte spitalul, am parcurs la pas aleile bătătorite, de-a lungul timpului, de tălpile a sute de mii de deţinuţi. Era linişte, o linişte nefirească. Dacă trecutul ar fi putut fi comprimat într-o secundă a prezentului, am fi auzit un strigăt de durere de forţa unei detunături atomice.
Undeva pe dreapta se arată intrarea în Fortul 13. De-a lungul timpului, acolo şi-au lăsat oasele personalităţi istorice sau criminali celebri. În „Noaptea cuţitelor lungi" din noiembrie 1940, garda legionară a penitenciarului a executat 64 de deţinuţi, printre care un fost prim-ministru, un fost ministru al Justiţiei şi un fost şef al serviciului secret. Legionarii s-au răzbunat pentru asasinarea, în 1938, a „Căpitanului" lor, Corneliu Zelea-Codreanu.
La 1 iunie 1946, Jilava a fost locul execuţiei mareşalului Ion Antonescu şi a trei dintre principalii săi colaboratori: Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu şi generalul Constantin Z. Vasiliu. Intrată sub opinca sovietică, România îşi secera şeful de guvern şi ministrul de Externe din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
În anii '50-'60, Jilava a devenit loc de detenţie sau chiar cimitir pentru „duşmanii poporului", adică ai regimului comunist. În 1959, în locul numit Valea Piersicilor au fost executaţi 16 membri ai grupului de rezistenţă de la Nucşoara, din Munţii Făgăraş. La Jilava şi-a lăsat câţiva ani din viaţă şi Corneliu Coposu, din totalul de 17 la care l-a condamnat „ciuma roşie".
Printre infractorii celebri executaţi la Jilava s-au numărat un ucigaş în serie, Ion Râmaru, şi un hoţom
