Discret, dar nu apatic; taciturn, insa atent si spontan; introvertit, dar disponibil... Are sobrietatea unui ganditor preocupat sa dezlege marile probleme, insa si dezinvoltura insului convivial, interesat de opinii si dialog. In locul efuziunilor locvace, deseori superficiale si stridente, sculptorul Mircea Roman prefera eschiva tacerii si confortul refugiilor meditative. Este, in fapt, modul sau elegant de a prelucra datele exterioare, evitand sa se pronunte intr-un alt limbaj decat cel familiar si adecvat. L-am intalnit de curand la Centrul de Cultura „George Apostu" din Bacau; fusese invitat sa primeasca o distinctie importanta si sa participe la vernisarea propriei expozitii. Nascut in Tara Lapusului (1958), absolvent al Academiei clujene de Arte Plastice, stabilit mai apoi la Bucuresti, Mircea Roman a parcurs pana acum un itinerariu artistic nu tocmai comun. Marele Premiu obtinut la Trienala de la Osaka (1994), premiul Delfina Studio (Londra, 1994) si o indelungata sedere, de aproape 14 ani, in capitala Marii Britanii sunt repere ale unei biografii in care se recunosc si semnele performantelor deja confirmate, si evidentul acrosaj cosmopolit. Fara a exagera in aprecieri, criticii - atat de la noi, cat si straini - nu au ezitat sa-i recunoasca meritele, situandu-l, cu totul indreptatit, in galeria artistilor valorosi ai zilelor noastre. Daca ar avea curiozitatea de a se pierde in labirintulMagazieidislocate in orasul lui Bacovia, amatorii de subtilitati hermeneutice vor gasi in piesele lui Mircea Roman un promitator camp de incercare. Spatiul organizat de autor are aparenta unui vast bazar oriental, structurat aleatoriu, pentru a justifica melanjul paradoxal de arhaic si modern - pe de o parte, de figuratie si abstractizare - pe de alta. Puzzle-ul impresionant de obiecte (unele supradimensionate, concepute minimalist; altele mignone, accesorizate baroc), sfideaz