Nu sunt genul care lucrează în alb-negru. Anticomunismul meu e inflexibil, dar nu isteric.

Acum câteva luni mi s-a propus să particip la realizarea unui serial despre comunism. Serialul, realizat de un producător german, era comandat de televiziunea europeană Arte. M-am bucurat de iniţiativă şi am acceptat. Era vorba, din câte am înţeles, de genul de film-documentar care, alături de reconstituiri istorice pe bază de arhivă, urma să se folosească şi de comentariile unor martori sau ale unor experţi în materie. Mi s-a explicat, în mare, ideea filmului şi am fost asigurat că sunt într-o bună companie: din Polonia, de pildă, avea să participe la dezbatere Adam Michnik, iar din Ungaria, György Konrád. Am căzut de acord asupra unei zile de filmare şi, la data cu pricina, m-am văzut înconjurat de o echipă eficientă de tehnicieni, dotaţi cu cea mai performantă aparatură.

Numai că, înainte de a începe, a trebuit să schimb câteva cuvinte cu reprezentantul neamţ al producţiei. Afabil, insul mi-a spus două fraze de natură să mă inhibe. 1. „Vă previn că eu sunt de stânga!" 2. „V-aş ruga să evitaţi clişeele sumbre despre comunism. Adică să încercaţi să vă amintiţi şi părţile bune, eventualele episoade frumoase."

Carevasăzică se pregătea un „documentar" obiectiv! Cu rele, dar şi cu bune. Cu recunoaşterea „ştiinţifică" a unor greşeli şi eşecuri, dar şi cu un tandru filon de nostalgie. Am întrebat dacă Adam Michnik şi György Konrád fuseseră de acord cu acest tip de discurs. Mi s-a răspuns că, între timp, s-a renunţat la colaborarea lor. Din Ungaria se va implica în proiect Tamás Gáspár Miklós. Amicul Tamás! Deştept, simpatic, citit (că doar de-aia îl iubesc!), dar propagandist sprinţar al stângii, cu un picant „touch" troţkist. M-am străduit să fac abstracţie de premisele - nu prea încurajatoare pentru mine - ale filmării şi mi-am umplut dimineaţa spunând ceea ce av