Minimalist spus, cita vreme mai crede fie si un singur om in Dumnezeu, iar credinta aceasta da vietii sale forta si sens, Dumnezeu nu-i mort. Pina una alta, un lucru e cert: Nietzsche a murit. Dar nici el nu-i mort, cita vreme ideile sale traiesc... Citind un articol din Dilema veche, mi-am adus aminte ce-i scrisesem in a doua simbata a anului, pe-o bucata de hirtie, lui Silviu, fost coleg al Corinei, partenera de viata a lui Horatiu, la pubul irlandez de pe Calea Calarasi, colt cu Fetitelor, Strada Fetitelor, si din care-mi ramasese multa vreme-n memorie doar atit: "Comunicare fara ... nu exista!" si-i mai intrebasem si pe prietenii ieseni, pe Lia, pe Costica ori pe Paul, bai, ce dracu' oi fi scris eu acolo, ce ziceti, fara ce anume nu exista sau nu poate exista comunicare? Ma rog, am aflat raspunsuri, dar nu si raspunsul. Ei bine, acum, de mi-am amintit, chestia mi se pare la mintea cocosului, ca sa nu zic banala: "Comunicare fara intelegere nu exista!". Dar poate ca s-ar impune sa schitez macar contextul: Eram la a doua carafa de vin rosu sec (vinul casei), ajunsesem sa discutam nici mai mult, nici mai putin decit despre credinta, Dumnezeu, Iisus si Biserica, eu sustineam ca de ani buni, inca de pe vremea cind prin forta imprejurarilor eram tangential aproape de toate acestea prin faptul ca fosta mea sotie studia teologie, constatasem o insuportabila (pentru mine) raminere in urma a discursului bisericesc, ca, desigur, pastorii protestanti (pastorii si nu preotii, cum tot insista Horatiu, in ideea ca preoti nu sint decit clericii ortodocsi si cei catolici) de exemplu sint suficient de deschisi pentru a-si adapta predica la temele prezentului, dar asta nu i-a ferit de "uscarea" discursului (si golirea bisericilor)... Dar, desigur, disputa a pornit in esenta de la credinta in povestea biblica, respectiv de la intepretarea care i s-a dat, eu sustineam mai degraba sti