Dumitru Motancea, în vârstă de 82 de ani, cutreieră munţii, cântă la fluier şi compune poezii, cu toate că este nevăzător.
Bătrânul trăieşte de 44 de ani într-un conac din Plaiul Bumbeştiului, în munţii de pe Defileul Jiului, în apropiere de oraşul Bumbeşti Jiu. Deşi este nevăzător, Dumitru Motancea coboară singur din munţi, prin pădure şi pe cărări numai de el ştiute. Cunoaşte toate locurile ca în palmă. „Mă descurc foarte greu, pentru că nu văd denivelările, nu văd oamenii la faţă, dar cunosc terenurile pentru că pe aici am călcat de mii de ori cu piciorul. Simt poteca la picior dacă e tare, iar dacă e moale înseamnă că e înlături. Merg singur şi mă ajunt de o bâtă cu care pipăi pământul. Merg şi până în Bumbeşti Jiu. Aduc lemne din pădure, apă de la izvor. Mi s-au dezvoltat alte simţuri: auzul mirosul, pipăitul“, ne spune Dumitru Motacea.
Trăieşte într-un loc izolat
A lucrat ca paznic la Uzina Mecanică Sadu, din apropiere, dar a ieşit la pensie după puţin timp din cauza problemelor la ochi. A fost diagnosticat cu retinopatie şi, cu toate că a fost consultat şi tratat de medici din mai multe spitale, boala nu a fost vindecată. „În anul 1967 am ieşit la pensie pe caz de boală şi m-am stabilit aici. Atunci, tot Plaiul era populat şi erau peste tot conace la care găseai oi, vaci, capre, şi auzeai câinii lătrând, oamenii chiuind de îţi era mai mare dragul să treci prin aceste locuri“, ne povesteşte bătrânul. Acum doar câţiva oameni mai trăiesc în aceste locuri minunate. Aşezarea nu beneficiază nici măcar de energie electrică. Este izolată pentru că drumul este plin de hârtoape de netrecut pentru un autovehicul obişnuit Astfel că aici se poate ajunge doar cu o maşină de teren puternică sau la pas.
Bătrânul este deosebit de jovial şi de inteligent. Compune poezii şi cântă la fluier. A făcut doar şapte clase pentru că era foarte sărac, dar a c
