Fiecare om şi-a dorit în adâncul sufletului său, uneori exprimându-şi dorinţa, alteori rămânând ca un secret nespus vreodată, să fie imun, în mod normal, în faţa unor primejdii care i-ar afecta corpul. Cinematograful ne-a dat posibilitatea de a ne exterioriza cel mai bine această dorinţă ascunsă.
Câte desene animate, care ne-au delectat copilăria şi nu numai, au prezentat personaje care se accidentau, sufereau maltratări, mureau, ca apoi să devină vii şi nevătămate ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic? Câte filme de ficţiune n-au jonglat şi jonglează cu asemenea acţiuni la care privim şi spunem fără să ne impacientăm: Deh, aşa e în film, totul e posibil, e o convenţie!
Totuşi există şi în viaţă posibilităţi incredibile care aparţin invulnerabilităţii, de-a dreptul spectaculoase. Acest tip de fenomene paranormale se manifestă sub forma invulnerabilităţii mecanice (la contactul direct cu corpuri ascuţite, ajungându-se până la înghiţirea lor fără a se produce vreo leziune fizică), termice (la contactul direct cu focul) şi mai rar chimice (la ingerarea substanţelor chimice toxice sau la contactul acestora cu pielea corpului). Există atâtea exemple, începând cu legende şi continuând cu cazuri până în zilele noastre.
Exemple din legende şi nu numai
Ahile, eroul din Iliada lui Homer, copilul zeiţei Thetys şi al muritorului Peleus, a fost scufundat în apele subterane ale râului Styx de mama sa. Astfel, el a devenit invulnerabil la atingerea armelor, cu excepţia călcâiului de care a fost ţinut de mama sa când a fost introdus în apă. La asediul Troiei, Paris a nimerit cu o săgeată otrăvită chiar zona neprotejată, vulnerabilă, reuşind astfel să-l răpună.
Siegfried, un personaj din cealaltă parte a Europei, a ucis balaurul Fafner şi s-a scăldat în sângele acestuia, devenind imun la toate armele vremii. O frunză i-a picat p