Când dădeam cu ochii de Ceauşescu la televizor hârâindu-ne că ne e bine, că suntem fericiţi în cea mai bună dintre Româniile posibile, iar dacă nu suntem, să-l ascultăm pe el în fiecare zi şi vom fi, mă cuprindea o ură rece, ucigaşă, l-aş fi omorât cu mâna mea, fără să-mi pese că mor şi eu.
Acum văd la televizor nunta penală a lui Borcea, transmisă ore-n şir din elicopter. Mesajul e acelaşi: în ţara asta, fac ce vreau, cât şi cum vreau şi n-aveţi ce să-mi faceţi. Sunteţi săraci, hăituiţi de mizerie şi boală - uitaţi-vă la paranghelia mea colosală şi simţiţi-vă bine.
Parcă aş simţi şi eu ceva, legat de ceară şi cristoşi. De ce nu schimbi canalul, o să-mi spuneţi. Păi, pentru că "evenimentul" rămâne pe televiziunile, cică, "de ştiri", Realitatea şi Antena 3, nu pot să-l şterg eu cu telecomanda, aşa cum l-aş fi omorât pe Ceauşescu.
Şi-apoi, după cum am aflat în cei 20 şi ceva de ani de libertate, erau mult mai mulţi români fericiţi sub Ceauşescu decât credeam eu ca un bou. Aşa or fi şi acum destui cei care privesc cu admiraţie înduioşată la sfânta taină a căsătoriei ce uneşte pe Borcea cu cealaltă persoană, şi îşi aduc aminte cum a fost la nunţile lor cu dor şi cu dar.
Aşa că mă uit şi eu la nunta lui Borcea, întrucât cred că-i o pedeapsă pe care o merit.
PS
S-a încetăţenit ideea că avem doar fii de bani gata care dau cu maşinile lor de sute de mii de euro peste oameni şi nu păţesc nimic. Un dinamovist înfocat mi-a arătat o carte de vizită imperială pe care era trecut cu gotice cât bărzăunele numele Borcea şi, dedesubt, la meserie, stătea scris: TATĂL LUI CRISTI BORCEA.
Puteţi comenta acest subiect şi pe pagina deFacebook Gândul.
Când dădeam cu ochii de Ceauşescu la televizor hârâindu-ne că ne e bine, că suntem fericiţi în cea mai bună dintre Româniile posibile, iar dacă nu suntem, să-l ascultăm pe el în fi