Cu ocazia Zilei de 1 Iunie, 87 de copii au venit să-şi revadă mamele care îşi ispăşesc pedeapsa la penitenciarul de la Rusca. Zâmbetele celor mici au alungat pentru o zi tristeţea de pe feţele deţinutelor.
În timp ce mamele lor se află după gratii, sute de micuţi ajung în grija rudelor, a cunoscuţilor, în şcoli-internat, centre de reabilitare sau case de copii de tip familial. Rar au ocazia să vină în ospeţie la fiinţele dragi care le-au dat viaţă, dar visează mereu ca ele să-i mângâie şi să le citească poveşti înainte de somn.
Elena nu şi-a mai strâns mama în braţe trei ani. Dacă pentru majoritatea copiilor 1 iunie este ziua în care pot mânca mai multă îngheţată sau merge la Zoo, pentru ea este singura zi în care îşi poate revedea mama care stă la închisoarea de la Rusca, alături de alte 273 de femei.
„O iubesc şi mi-e tare dor de ea. A plecat când aveam patru ani şi de atunci o văd o dată la doi sau trei ani. Vreau să-mi spună poveşti, să ne plimbăm, chiar să mă certe", mărturiseşte Elena. Copila spune că vrea să devină pictoriţă. La fiecare vizită, îi aduce mamei toate premiile câştigate la concursurile de pictură. „Unul dintre premii este o cană pe care i-am dăruit-o mamei.
Ştiu că se mândreşte cu mine, ştiu că şi ei îi este dor", se destăinuie micuţa, frecându-şi mâinile de emoţii.
De ziua copiilor, deţinutele au transforamt penitenciarul într-o poveste. Au „îmblânzit" cu flori gardurile ghimpate, au pregătit o piesă de teatru şi jocuri pentru cei mici.
Lipsite de libertate, dar mai ales de îmbrăţişările zilnice ale copiilor, femeile spun că dragostea de mamă nu poate fi explicată şi că, odată ce vor fi eliberate, nu se vor mai despărţi de micuţii lor. „Vreau să revin acasă. Fetele sunt mari, trebuie să le fiu alături", mărturiseşte Ludmila, condamnată la 18 ani de închisoare. Recunoaşte că în cei şase ani deja ispăşiţi s-a gân
