Usor de numarat faptele de glorie ale ministrului Adomnitei la Invatamint. A numarat gresit stelele steagului UE cu niste copii de clasa a treia. A fugarit Testele Nationale de prin scoli. Iar la a treia fapta eu am fost martor: nu-si gasea cheia de la cabinet. „Dau cu voi de pamint! Gasiti-mi cheia!“, poruncea ministrul consilierelor sale.
Apoi, impaciuitor: „Numai eu sa ma gindesc la toate in ministerul asta? Sunati dupa sofer sa-mi aduca cheia!“.
„Am impins la piept optzeci de kilograme“
Reporter: Sinteti puternic?
Cristian Adomnitei: Ultima oara cind am impins la piept au fost optzeci de kilograme. Dar asta cind aveam un pic timp de mine, fizic vorbind.
Rep.: Era bine.
C.A.: Era bine. Alergam, jucam fotbal o data pe saptamina cu prietenii si eram mai putin stresat si fara atitea constrin¬geri. Acum sint activ, dar nu fac ce vreau eu neaparat, ci ce trebuie sa fac.
Rep.: Ce anume?
C.A.: Sa ma tin de ceea ce am promis ca voi face ca ministru. Anume, promo¬varea celor trei legi ce vor schimba din temelie educatia romåneasca. Nu-i o ini¬tiativa generata de mine, ci pur si simplu am dus pina la capat niste discutii vechi, concertate si-n timpul ministrului Miclea, inghetate pe timpul ministrului Hardau.
Eu cred ca elevul romån nu mai poate sa astepte capriciile ministrilor. Iar eu, in calitate de manager al Educatiei si nu in calitate de filosof al Educatiei, nu cu¬nosc filosofia educatiei, dar ii pot aduna laolal¬ta pe cei care stiu si pot discuta, vorbi, analiza, razgindi, deci eu trebuie sa obtin un produs finit, concret, palpabil, pe care sa-l propun Parlamentului.
Altfel, ce fa¬cem? Ne-am simtit bine si atit. Asta am promis, asta am realizat. Am promis sa in¬vestim in modernizarea scolilor, am dat primarilor fondurile, iar ei si-au batut joc de ele.