Chiar dacă mai este destul timp până pe 7 ianuarie, românii din Valea Timocului se pregătesc să întâmpine sărbătoarea Naşterii Domnului, după rit vechi. Acum încep să se formeze cetele de colindători şi se învaţă colindele ce vor fi rostite la Crăciun.

În fiecare an, la 7 ianuarie, timocenii sărbătoresc Crăciunul. Ca peste tot la români, praznicul Naşterii Domnului este sarbătoarea familiei, a părinţilor, dar mai ales a copiilor. În satele din Valea Timocului, etnicii români şi-au păstrat nu numai limba, dar şi tradiţiile moşilor şi strămoşilor.

Cetele de colindători se formează cu câteva săptămâni înainte de venirea Crăciunului. În această perioadă, bătrânii satului îi învaţă pe tineri cum să cioplească beţele cu care vor merge la colindat. Denumite chiar colindeţe, ciomegele se cioplesc doar din lemn de salcie, după care se trec prin vatra focului, pentru a căpăta mai multă tărie.

Nu doar colindătorii se pregătesc de marea sărbătoare, dar şi gazdele lor. Sătenii îşi pregătesc casele conform datinei. Ei fac curăţenie şi aşează în fiecare colţ al camerei în care vor fi primiţi oaspeţii fân şi nuci. Ritualul simbolizează belşugul şi rodul.

Curăţenie spirituală prin post

Timocenii, la fel ca şi ceilalţi creştini, se pregătesc de sarbătoarea pe rit vechi a Crăciunului, prin curăţenie spirituală. Astfel, ei postesc până în ziua Naşterii Domnului. În Ajunul Craciunului, pe 6 ianuarie, se ţine post negru şi nu se mănâncă nimic până la apusul soarelui.

Pe 2 ianuarie, de Ignat, gospodarii taie porcii, iar gospodinele pregătesc carnea pentru preparatele ce vor sta pe mesele de Crăciun. Obiceiul tăierii porcului are rădăcini în tradiţia precreştină de sacrificare rituală, care se face la sfarşitul unui an pentru bunăstarea celui care urmează.

Potrivit tradiţiei din Timoc, la sacrificarea porcului, coasta d