20.000 de prahoveni sufera de gripa si de pneumonie, iar spitalele judetului meu de bastina au intrat in carantina. Un post de radio local, cu credibilitate consolidata in zona, salta cifra contaminatilor la 30.000, ceea ce e in masura sa alarmeze nu numai familiile atinse de flagel, ci si pe altii. La randu-mi tusesc si, scuzati, imi curge nasul. In alte doua judete, intre care Mehedinti, iarna corcita pe care o traim a declansat aceeasi epidemie soldata cu masura preventiva a carantinei spitalicesti.
Ajuns in Bucuresti caut stirea in presa cotidiana, bucuros sa rasfoiesc dupa doua saptamani travaliul in cerneala al confratilor mei. Consumatorul de drog jurnalistic din mine traieste o emotie speciala. Sunt ca soldatul fumator care, nevoit sa-si tina capatana in transee, n-a fumat de-o vesnicie decat frunze de artar invelite in ziar si acum gaseste o jumatate de tigara autentica pe care o soarbe cu nesat. Umblu dupa stirea cu gripa si nu dau decat de Traian Basescu si Elena Udrea. Ce-a mai copt Elena, ce-a mai planuit Traian in bucataria oval-patrata de la Cotroceni. Barfe, scandal apasat, demiteri, ruperi de aliante si coaseri la loc, ca un himen obligatoriu in reconfirmarea puritatii virginale a politicienilor romani. Boc vrea, Boc nu vrea, Traian Basescu "o inmoaie", rugand clasa politica sa-l lase sa-si exercite prerogativele. Haida-de! Pai, lasa presedintele pe cineva in tara asta, de la premier si Parlament pana la ultimul sef de sala dintr-o carciuma, sa-si faca, vorba lui, treaba, netulburat in prerogative?
Zecile de mii de gripati nu-l intereseaza pe Traian Basescu. Aproape ca si gripatii, furati de spectacolul nesfarsit, au uitat ca mor de gripa. Nu-i intereseaza nici ca, atins de virusul disperarii, un barbat de 60 de ani s-a aruncat pe fereastra.
Sinuciderea lui echivaleaza cu cativa quadrati de interes public.
Inteleg deci ca
