Înainte de a mă apuca de acest articol am avut parte de două descoperiri contrariante. Mai întîi, am citit un text în care cuvîntul "providenţial" era folosit cu sensul de "intervenţie divină" şi atît; "dar aici e vorba despre ceva rău!", mi-am spus citindu-l, "nu cred că poţi spune că Potopul, să zicem, a fost «providenţial»!?" Apoi a venit a doua lovitură de dicţionar: discutînd cu unul dintre colaboratorii numărului de faţă, am aflat că nici "miracolul" nu are - neapărat - sensul benefic la care mă gîndisem atunci cînd acceptasem să scriu despre el... Aşa că mărturisesc că nu mai ştiu ceea ce credeam că ştiu: dacă miracolul (Miracolul!) a devenit o chestie "neutră moral", în care nu mai contează dacă în urma lui te pricopseşti cu o Revoluţie sau cu o restauraţie, în care nu te însănătoşeşti, ci te-mbolnăveşti şi mai mult şi-n care nu ţi se dă, ci ţi se ia - atunci pe mine vă rog să mă scuzaţi; e un subiect antipatic. Şi totuşi, există ceva ce mă consolează, în această teorie a relativităţii semantice: la rudele noastre italienii, ca şi la rudele mele cinefilii, "miracol" are (mai are!) sensul acela care ne face să surîdem ironic, dar pe care ni-l dorim din adîncul (neironic, cum se ştie) al inimii. O reclamă văzută recent în metroul roman mi-o confirmă, ea sună exact cum vedeţi în titlul acestui articol şi înseamnă "Rezervaţi-vă miracolul!", pe româneşte - limbă în care e greu să rezervi lucruri mai simple, darămite ditamai Miracolul... Ce vrea să spună reclama respectivă? Oh, nimic metafizic; pur şi simplu, plecările într-o vacanţă de vis - o croazieră în Caraibe - sînt posibile la nişte preţuri avantajoase dacă eşti suficient de deştept să ţi le rezervi acum. Cum, doar atîta?! Da; doar atîta. Dacă Miracolele - alea cu majusculă, nu acel piccolo miracolo caraibian - ar putea fi rezervate direct prin poştă & telefon, PTT-ul celest (inclusiv varianta electro