La lectiile de istorie, jocurile de influenta ale marilor puteri in regiunile tampon, de granita, erau unele dintre cele mai pasionante subiecte.
In prezent, se discuta mai putin in acesti termeni. Insusi termenul de "mare putere" nu mai este folosit, asociindu-se deseori cu o perspectiva negativa asupra relatiilor internationale dintre statele mici si cele mari.
Dar, cu nume sau nu, jocurile care se faceau acum 100 de ani se fac si astazi. Interesele marilor puteri, numite astfel sau nu, sunt la fel de mari, iar tari precum Romania sunt nevoite sa faca la fel de mult balet diplomatic ca acum 100 sau 50 de ani pentru a-si gasi propriul drum.
Cel mai bun exemplu este discutia din ultimii ani (ultimul deceniu?) despre Nabucco si SouthStream.
Nabucco este o conducta care ar trebui sa aduca gaze din Iran/Kazahstan prin Turcia, Bulgaria si Romania in Vest, iar SouthStream este o conducta care ar trebui sa aduca gaze din Rusia prin Marea Neagra, apoi Bulgaria sau Romania si tot pentru vestul Europei.
Strategia Uniunii Europene, cel putin declarativ, ar fi ca Nabucco sa reduca dependenta de gazul rusesc. Rusii spun, tot la nivel declarativ, ca problema dependentei trebuie pusa fata de traseu (acum exclusiv prin Ucraina), nu fata de sursa de gaz, si ca UE trebuie sa sprijine si South Stream.
Romania, Ungaria sau Bulgaria sunt prinse, ca intotdeauna, la mijloc. Si noi, si vecinii de la sud si de la vest suntem in Uniunea Europeana, care teoretic sustine Nabucco. Dar situatia nu e in alb si negru. Enel (Italia) si mai recent Gas de France, ambele cu detineri in Romania, au anuntat ca se implica in SouthStream.
Si atunci, noi ce sa facem? Singura certitudine este ca ce se joaca acum pe tabla de sah a retelelor de energie din estul Europei va aseza viitorul economiilor din aceasta zona pentru deceniile urmatoare. Iar rusii, stie toata lume
