- Social - nr. 152 / 7 August, 2012 Analizandu-l atent, puteti vedea un om in plenitutidinea fortelor sale, un roman adevarat, cu ochii mari si senini. Uneori face un efort evident sa-si stapaneasca enervarea, cu un aer de infometare dupa ceva anume, gasind totodata un motiv sa nu astepte vreun raspuns de la cineva. Uneori vorbeste parca afectat de ceva, zambeste viclean si confuz, desi isi pastreaza buna dispozitie, plasand cate o gluma in stilul sau personal: "Cand am devenit primar in primul meu mandat, am surprins o discutie intre angajati. Cineva spunea ca, daca Dumnezeu ni l-a dat pe frumuselul asta de primar, nu mai scapam de el pana se pensioneaza. Eu, glumind, as putea sa le spun ca nu vor scapa de mine pana la moarte…”. Are privirea ratacita, gura impietrita de cuvinte amare. Din dragoste pentru comuna sa a incercat sa modernizeze tot ceea ce se poate, o Primarie (printre cele mai frumoase din Romania!), o monografie pentru… eternitate. Am descoperit in decursul timpului ca un suflet bun nu vrea sa se lase prea repede induiosat de… nimic. Aceasta imagine este atat de reala la el, atat de bine conturata de parca in toate zilele sale nu a facut altceva decat sa le dea expresie. Nu este vulnerabil la agresiunea vorbii desarte, a cuvintelor care disloca realitatea si constiinta rostogolindu-le spre un loc anume. EMANOIL HURDUGACI se zbate, asadar, impotriva minciuni, folosind tacerea ca pe o lumina ce devoreaza incet acest intuneric. Generos, loial, increzator in sine si indraznet, are o personalitate care contamineaza lumea, cu un optimism vesel, temerar. La Emanoil Hurdugaci, cinstea este una dintre calitatile sale veritabile, facand pereche ideala cu abilitatea innascuta de lider, care functioneaza perfect atunci cand este in centrul atentiei. Este foarte mandru de reputatia proprie, iar stima de sine depinde in mod direct de ceea ce cred altii despre el.