Îmbinând investigatia istorica de tip academic, în care cercetarea de arhiva este esentiala, pentru acuratete, cu investigatia jurnalistica, în care interviul cu martori ofera atmosfera si dramatismul unui roman nonfictiv, aceasta istorie a Gulagului a fost distinsa în anul 2004 cu Premiul Pulitzer pentru nonfictiune. Cartea înregistreaza marturii îngrozitoare despre infernul cotidian al lagarelor de munca, descrie geneza si evolutia sistemului concentrationar sovietic si dezvaluie faptul ca politia politica este organizatia care, inventând Gulagul, a pus la punct prospectarea, exploatarea (pe seama muncii detinutilor politici) si valorificarea resurselor naturale ale Uniunii Sovietice. (Catalin Strat, editor)
Primul lagar al Gulagului
Soljenitîn nu a ales întâmplator metafora arhipelagului pentru a descrie sistemul lagarelor sovietice. Solovetki, primul lagar sovietic proiectat si construit cu intentia de a deveni o permanenta, s-a dezvoltat pe un arhipelag natural, ocupând insula dupa insula, preluând, pe masura ce cercul se largea, fostele biserici si cladiri ale unei vechi comunitati monastice.
Complexul monahal servise drept închisoare si înainte. Calugarii din Solovetki, supusi credinciosi ai tarului, ajutasera la încarcerarea oponentilor politici printre care preoti greu de stapânit si câtiva aristocrati rebeli înca din secolul al XVI-lea. Izolarea, zidurile înalte, vântul rece si, de asemenea, pescarusii, care odinioara reprezentau o atractie pentru o anumita categorie de calugari solitari, au stârnit si imaginatia bolsevicilor. Înca din mai 1920, un articol al editiei din Arhanghelsk a ziarului guvernamental Izvestia descria insulele ca pe un loc ideal pentru un lagar de munca: mediul aspru, regimul de munca, lupta împotriva fortelor naturii vor fi o scoala buna pentru toate categoriile de infractori. Primul grup de detinuti a sos