Cu această a doua ediţie, revăzută şi adăugită, a cărţii sale ”Lichidatorii. România în 1947”(*) academicianul profesor Dinu C Giurescu încheie tripticul consacrat vieţii politice a României din perioada 6 martie 1945-30 decembrie 1947. O dureroasă acoladă, care începe cu instaurarea, cu pumnul în masă al lui Andrei Ianuarievici Vâşinski, a guvernului Petru Groza şi se încheie cu abdicarea, sub ameninţările lui Gheorghiu Dej şi a lui Petru Groza, a Regelui Mihai.
Avem -prin “Uzurpatorii”,”Falsificatorii” şi, acum,prin “Lichidatorii”-, o cuprinzătoare lucrare purtând emblema gândului şi a slovei profesorului Dinu C Giurescu, autor înzestrat cu o eminentă descendenţă de familie, domnia sa fiind un temeinic cerecetător şi cunoscător al arhivelor istorice încă multă vreme straşnic ferecate şi, în acelaşi timp, un om a trăit, la vârsta tinereţii, evenimente care au marcat, deopotrivă, destinele României şi ale mai multor generaţii. Pentru profesorul Dinu C Giurescu, lecţia Istoriei cercetate se îmbină firesc şi fericit cu lecţia Istoriei trăite şi înţelese în profunzimile sale, definind, în acest fel, o personalitate emblematică a culturii româneşti cu generoase deschideri spre marile orizonturi ale universalului.
Evenimentele cercetate, azi, de către istoric şi trăite, cu mai bine de şase decenii în urmă, de către adolescentul Dinu C. Giurescu, sunt evocate în cuvinte simple, potrivite cu multă ştiinţă anume pentru a exprima dramatismul reverberaţiilor morale, al trăirilor sufleteşti pe care acestea le stârneau: “În oraş nu se ştia nimic către orele 17.00 (despre abdicarea Regelul n.n) Era o zi frumoasă, caldă, de toamnă târzie, nu de ajun de an nou. Ne adunasem la o colegă, Odette Pătraşcu, în casa familiei ei, în Piaţa Romană, colţ cu strada I.G.Duca (ulterior Căderea Bastiliei!). Eram în vacanţă în anul III de facultate.(…)Pusesem muzica (gram
