Echipamentul sportiv diferă şi de la o probă la alta: la schi alpin, clăparii sînt duri, în timp ce la sărituri aceştia trebuie să ofere mobilitate piciorului.

Pentru schiorii amatori alegerea echipamentului a fost dintotdeauna o provocare. Începători sau avansaţi, toţi vor să dea bine pe pîrtie. Toţi îşi doresc să treacă cu brio "examenul" pe care-l dau cît timp aşteaptă să urce în telecabină sau telescaun. Este locul în care fiecare se uită la echipamentul celuilalt. La modelul clăparilor, cu două, trei sau patru clape, la marcă, la culoare. La schiuri şi legături. Ochelari, cască, mănuşi...

La fel se întîmplă şi în cazul sportivilor de performanţă. Numai că ei au în spate o adevărată industrie şi specialişti, care le furnizează echipament personalizat şi specific fiecărui sportiv. Iar schiurile şi clăparii reprezintă esenţa, ceea ce îl poate face sau nu campion.

"Cînd se comandă un echipament se ţine cont de greutatea şi înălţimea sportivului, de forţa acestuia, de stilul de schiat, agresiv sau lin", spune antrenorul federal de schi Dan Cristea. Plus că în fiecare an, reglementările internaţionale se schimbă pentru a oferi un plus de agresivitate probei. De exemplu, la anul, în probele de slalom, lungimea schiurilor nu va mai fi sub 1,65 metri, faţă de 1,55 m cît este acceptată acum.

"Toate au evoluat mult prea repede şi asta se observă cel mai bine în creşterea alarmantă a numărului de accidente grave. Sînt ani buni de cînd s-a trecut la schiurile carve, dar schiorii în probele de alpin tot nu s-au adaptat la ele. Într-adevăr, acestea forţează virajele în viteză, dar şi riscul de accidentare la genunchi. De aceea, acum se fac planuri pentru o revenire treptată la schiurile clasice", adaugă antrenorul FR Schi şi Biatlon.

Aşa cum diferă echipamentul de schi alpin pentru profesionişti faţă de cel pentru amatori, aşa nu există nici o leg