Fostul rapidist spune că pentru antrenori, Iordania devine o trambulină către Emirate, Qatar sau Arabia Saudită
În Amman, un singur stadion are gazon natural, întrucât marea problemă în ţara cu 6 milioane de locuitori este apa
E mai puţin important că jucătorii săi se numesc AbufAres, Jamal sau Annas Al Jabarat. Sau că adversarele din campionat poartă titulaturi gen Al Jazeera, That Ras, Al Buqa'a sau Al Wihdat. Sau că liga din Iordania e din punct de vedere valoric sub campionate precum cel din Emiratele Arabe Unite, Qatar sau Arabia Saudită. Remarcabil e faptul că un antrenor român a găsit energia necesară să răspundă unei adevărate provocări. Să lucreze şi cu jucători semiprofesionişti, să trăiască într-un mediu dificil, în care religia şi credinţa iordanienilor trebuie respectate cu sfinţenie. Ca orice antrenor de fotbal român, şi Florin Motroc (45 de ani) visează să pregătească o echipă din Liga 1. În ianuarie 2012 a vrut să preia Centrul de Copii şi juniori de la pe un salariu modic, la propunerea lui Ioan Taban, dar condiţia - pe doi ani - l-a făcut să se răzgândească. Aşa a ajuns la...
De ce Iordania?
La Al Taawon, în Arabia Saudită, am avut un jucător iordanian de echipă naţională, Shaadi Abuhashhash, căruia i-a plăcut modul meu de gândi fotbalul şi felul în care făceam antrenamentele. După câteva luni, m-a luat deoparte şi mi-a zis să vin cu el în Iordania, la echipa de care aparţinea, Shabab Al Ordon. La acel moment nu puteam, dar am rămas în relaţii bune şi am mai vorbit. Aşa am ajuns să preiau echipa din vara lui 2012. Şi nu sunt singurul român aici, mai este şi Valeriu Tiţa, care conduce echipa Al Faisaly.
Sunt la fel de puternic dezvoltaţi din puncte de vedere fotbalistic precum cei din Emiratele Arabe Unite, Qatar sau Arabia Saudită?
Nu. Nu e o ţară puternică din punctul ăsta de vedere.