Într-o bună măsură, justiţia face rating-ul televiziunilor. Dar nu justiţia bazată pe aplicarea legilor în vigoare, ci "justiţia-zvon", înfierările publice, acuzaţiile spectaculoase
Într-o bună măsură, justiţia face rating-ul televiziunilor. Dar nu justiţia bazată pe aplicarea legilor în vigoare, ci "justiţia-zvon", înfierările publice, acuzaţiile spectaculoase lăsate în coadă de peşte şi aluziile şmechereşti de genul "Las` că ştim noi ce-ai făcut dumneata...".
Telespectatorul îşi plăteşte cablul ca să vadă "sânge", adică să fie ţinut în suspans cu aşa-zise dezvăluiri despre politicieni şi despre demnitari corupţi, niciodată încătuşaţi pe bază de probe (nu că n-ar fi suficiente!).
El ştie că viaţa lui nu se va schimba în bine cu nimic, chiar şi admiţând că politicianul X va fi "înfundat" de politicianul Y, după un talk-show.
Atunci când în tot acest circ intervin şi magistraţi, cu ponturi vândute pe sub mână, producătorii emisiunilor TV sunt în extaz. Succesul e asigurat! Toate vorbele grele aruncate în stânga şi-n dreapta, toate dosarele constituite sau în curs de fabricare (pardon, de întocmire) se îmbibă de credibilitate.
O zi, două, maximum o săptămână, după care se aşterne uitarea. În această capcană a căzut şi Daniel Morar, şeful DNA.
Dincolo de controversele privind activitatea sa, este sigur că un dram de reţinere în a apărea "pe sticlă" (direct sau indirect) l-ar fi ajutat pe Daniel Morar. Şi pe el, şi instituţia pe care (încă) o conduce. Ca magistrat e contraindicat să devii vedetă media. Când se întâmplă asta, e cel puţin ciudat.