În luna martie a acestui an, cardinalul Jean-Luis Tauran, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dialog Inter-religios, îi va primi pe cinci dintre cei 138 de reprezentanţi ai lumii islamice care, prin intermediul unei scrisori adresate lumii creştine, au atras atenţia asupra necesităţii reluării şi aprofundării unui dialog pacificator între cetatea lui Christos şi casa Coranului. Reclamînd necesitatea convieţuirii paşnice între mărturisitorii celor două monoteisme, scrisoarea subliniază fondul comun, abrahamic al celor două şi propune identificarea principiilor unei mărturisiri comune a Unului Dumnezeu - trimiţînd în acest sens spre o normă comună Scripturii, Evangheliei şi Coranului, aceea de a-l iubi fără rezerve pe Unul Dumnezeu şi, prin aceasta, pe aproapele. Importanţa nu doar interconfesională sau ecumenică a problemei este anunţată chiar de finalul scrisorii în care se arată că, "din moment ce creştinii şi musulmanii reprezintă mai mult de 55% din populaţia lumii, supravieţuirea lumii înseşi este pusă, probabil, în chestiune". Astfel, convenind asupra organizării unei întîlniri preliminare şi propedeutice, Vaticanul recunoaşte urgenţa problemei semnalate de scrisoarea amintită - A Common Word Between Us and You - înaintată în octombrie 2007 de cei 138 de cercetători. Evenimentul acestui prim pas, extrem de mediatizat cît pentru a reflecta aşteptări subînţelese, reprezintă continuarea unei naraţiuni a cărei istorii - cea a relaţiei dintre islam şi creştinism - abundă în complicităţi şi inadvertenţe reciproce. Iar lungimea în timp a acestei relaţii semnalează cronicizarea unei probleme care, în pofida eforturilor, nu-şi găsea rezolvarea. În preajma perioadei de relativ repaos dintre cea de-a doua cruciadă (1147-1149) şi cea de-a treia (1189-1192), Occidentul conştientizează faptul că a uitat limba greacă. Ca atare, pentru a acoperi o lacună ce nu făcea