Vandut ca „extraordinara poveste a unei femei care a traversat desertul si a cucerit lumea”, filmul regizoarei Sherry Hormann – desi inspirat dintr-o poveste reala – abunda in clisee. Printre care si cel de mai sus. Pe ecran, istoria reala a supermodelului somalez Waris Dirie e stravezie si neconvingatoare.
„Floarea desertului”/”Desert Flower” incepe cu imaginile exotice, tipice pentru o productie germana, reprezentand o familie de africani nomazi in haine colorate dintr-un loc crapat de uscaciune.
Imaginea e clara (da, imaginea e un element bun al filmului), contrastele puternice iar saracia locului fotogenica. Regizoarea americana Sherry Hormann incepe in Somalia, dar muta actiunea in Marea Britanie, revenind prin flashbackuri inapoi in Somalia, apoi ajungand la un moment dat, spre final, si la New York.
Miscarile pe axele temporala si geografica nu dau filmului mai multa consistenta pentru ca lipsa de imaginatie a povestii e obositoare. Toate amanuntele sau datele povestii sunt la nivelul maxim al stereotipiei, iar scenariul uscat nu e capabil nici macar sa construiasca gradat si fluent schimbarile de dispozitie ale personajelor.
Unele personajele cum e englezoaica zaluda interpretata de Sally Hawkins ori patroana hostelului londonez sunt acre si isterice pana la un punct, dupa care se schimba inexplicabil. In contrapartida, eroina interpretata de un alt model, etiopiana Liya Kebede, este lipsita de reactii tot filmul, indiferent ce i se intampla.
„Floarea desertului” este povestea unei somaleze plecate de copil in Marea Britanie si care, dupa cativa ani la munca de jos si chiar de vagabondaj, se imprieteneste cu o tanara englezoaica si e remarcata de un foarte cunoscut fotograf de moda, Terence Donovan, gratie caruia ajunge in Calendarul Pirelli pe 1987.
Povestea lui Waris Dirie pare
