În prima sâmbătă din post, cea a Sân Toaderului, există obiceiul de a-i pomeni pe cei care au trecut în nefiinţă. Cel mai adesea se împart colivă şi diverse copturi (cum ar fi colăceii frumos plămădiţi ce poartă numele de „brânduşei”), sfinţite mai întâi la biserică. „Se începe purtatul colivei şi al prescurilor pentru morţi, şi a apei la case, pentru iertarea păcatelor celor morţi, căci morţilor ce nu li se face acest obicei stau cu ţărâna în gură pe lumea cealaltă.”( Th. Speranţia – „Răspunsuri la chestionarul de sărbători păgâneşti”) De asemenea, femeile fac porumb sau grâu fiert, iar o parte din pâinea coaptă în casă este dată cailor ca să fie sănătoşi.
Caii lui Sân Toader
Se ştie că Sân Toader are în grijă nişte cai minunaţi (în unele variante ei sunt de fapt feciori care şi-au părăsit iubitele, fiind apoi pedepsiţi să rămână aşa pentru totdeauna, întrecându-se cât este ziua de lungă), cai ce sunt trimişi să-i pedepsească pe oamenii care nu respectă normele satului. Aşa se face că în această zi se feresc a se spăla pe cap, nu ies din casă o dată cu lăsarea întunericului şi nici nu lucrează în gospodării, de teamă să nu le încurce caii lui Sân Toader părul sau holdele din lan. Flăcăii obişnuiesc să meargă pe câmp, undeva în apropiere de sat, şi acolo pun la cale o întrecere între cai, cel care câştigă fiind lăudat şi apreciat de ceilalţi.
Ritualuri
Pentru a fi frumoşi şi sănătoşi, copiii fac baie într-o scăldătoare cu flori şi pietricele, iar după ce li se taie câte o şuviţă de păr, aceasta este pusă pe o salcie, ca să crească la fel de bogat. Fetele care de acum urmează să se mărite trebuie să îndeplinească următorul ritual: „Fata de 14 ani – căci de atunci întră în horă – şi mai în vârstă, îşi spală seara de Sân Toader părul cu leşie făcută din levănţică şi iederă, îşi desface chica dinainte, care era trasă peste frunt