In continuarea declaratie politice anterioare, referitoare la procesul consolidarii democratiei, inlaturarii deficitului de democratie, indus in societatea noastra, in ultimii noua ani, doresc sa atrag atentia asupra unor perspective noi, ignorate, in opinia mea, ori de cate ori, Constitutia Romaniei si normele accesorii, colaterale, au facut obiectul revizuirii ori dezbaterii publice. Sursa imagine: semnal.eu
Repet, asa cum am precizatsi in declaratia anterioara, proiectia viitorului trebuie sa tina seama de experienta trecutului se de realitatea ca, inevitabil, vom fi parte a aceluiasi binom al democratiei. Invingatori dar, la fel de posibil, si invinsi. La putere, dar la fel de posibil, si in opozitie.
Cred ca unii dintre factorii de tensiune in relatia dintre invingatori si invinsi, intre putere si opozitie, in toata perioada care a urmat, dupa Decembrie 1989, a fost lipsa de incredere, consecinta a unor abuzuri, mai mici sau mai mari, ale Puterii, ale Majoritatii si lipsa, aproape in totalitate, a posibilitatii Opozitiei, a Minoritatii de a exercita un control eficient, democratic.
Principiul fundamental al democratiei este acceptarea dreptului Majoritatii, rezultate din vointa votului popolar, de a-si desemna Executivul prin care sa aplice politici economice si sociale conforme programului politic. Proportionalitatea votului popular, reflecta in structura Parlamentului, in structura comisiilor permanente de specialitate constituie mecanismul democratic care face posibila aplicarea politicilor guvernamentale.
Si, totusi, chiar in aceste conditii sau, poate, tocmai in aceste conditii, ceva lipseste pentru a micsora riscul aparitiei exceselor, pentru a bloca aparitia deficitului de democratie.
Constitutia Romaniei, pe langa functia de legiferare, consfinteste functia, la fel de importanta a Parlamentului, de a exercita controlul a