Până şi capitaliştii ăia pe care vrem să-i copiem au înţeles că milioanele lor de euro nu le pot veni în conturi decât dacă angajaţii sunt sănătoşi tun! Cazematele, adică imobile Până şi capitaliştii ăia pe care vrem să-i copiem au înţeles că milioanele lor de euro nu le pot veni în conturi decât dacă angajaţii sunt sănătoşi tun!

Cazematele, adică imobile anapoda poziţionate, pestriţe la acoperiş, şi unele de un prost-gust desăvârşit, din “rezidenţiala” zonă Bragadiru se perindă repejor prin geamul uşor fumuriu, de la praful şi mizeria cotidiană. Peisajul care se curăţă kilometru cu kilometru scoate în cale tot felul de plăcuţe cu steagul Uniunii Europene, ruginite pe la colţuri, ca să nu uiţi că te afli în comunele Mihăileşti sau Cornetu din UE. 

Las în urmă şi casa de cultură, Mihai Eminescu, inscripţionată cu fonturile acelea care te fac să te întorci în timp. Un bătrân ce împinge cu năduf un cărucior de fier, plin cu paporniţe nespălate, îmi spune răspicat: “Satul Drăgănescu? Înainte şi la dreapta”.

La ţară, cuvintele sunt puţine, însă pline de sens.  Maşina se parchează pe o uliţă. E noroi, c-aşa-i pe uliţă. Nu mult, căci n-a plouat suficient. Încet, peisajul devine relaxant. Casele sunt simple, deşi trendul de la oraş se face simţit la o casă frumuşică a cărei estetică e marcată de termopane albe, de spital.

Peisajul e înghiţit de atmosfera splendidă creată de glasurile a sute de copii, cu vârste de la 2 la 14 ani, care se pregătesc  să facă sport. La o serbare câmpenească.

Paula Ivan, recordmena olimpică în proba de 1.500 de metri  la Jocurile de la Seul, şi Vasile Andrei, campion olimpic la lupte în 1984, la Los Angeles, au un zâmbet zgribulit pe care-l împart cu candoare copiilor, care habar nu au cine sunt. Situaţia nu-i irită deloc  pe cei doi, modestia şi valoarea emanând la fiecare ges