S-au consumat şi cele patru me-ciuri din sferturile de finală ale ediţiei a opta a Campionatului Mondial de Fotbal. În cursa pentru trofeul suprem au rămas patru reprezentative, din Europa. De-a lungul istoriei mondialelor, de 76 de ani, numai de trei ori s-a mai întâmplat această situaţie. În 1934, când turneul final a avut loc în Italia şi în careul de aşi au pătruns Italia (care va cuceri primul titlu), Cehoslovacia (ce va susţine finala), Germania (medalie de bronz) şi Austria. După 32 de ani, în 1966, la turneul din Insulele Britanice, Anglia a câştigat primul şi singurul titlu, în finală cu Germania (RFG), iar bronzul a fost cucerit de Portugalia, care a câştigat finala mică cu URSS (Rusia de astăzi). După 40 de ani, lusitanii revin în top. În 1966 era Eusebio, de data aceasta este Figo. A treia oară când în semifinale au fost prezente numai europene, a fost la ediţia spaniolă, din 1982. Italia învinge Germania în finală, iar bronzul este cucerit de Polonia în disputa cu Franţa.
Europa îi va egala pe sud – americani la trofee
De-a lungul celor 17 ediţii anterioare, Europa a organizat nouă turnee finale, alte patru s-au organizat în America de Sud, trei pe continentul nord – american şi unul în Asia. De 12 ori, echipele de pe continentul unde s-au organizat turneele, au câştigat trofeul, s-a început în 1930, cu Uruguay-ul şi s-a încheiat în 1998, cu Franţa.
Şase dintre ţările organizatoare au obţinut „Cupa Jules – Rimet” (cum s-a numit până în 1970) sau „Cupa mondială” (din 1974 încoace): Uruguay în 1930, Italia în 1934, Anglia în 1966, Germania (RFG) în 1974, Argentina în 1978 şi Franţa în 1998.
Brazilia, deţinătoare a cinci trofee, a ieşit din cursa pentru ce de-al şaselea. În careul de aşi al actualei ediţii, au rămas trei foste campioane, Italia şi Germania cu câte trei trofee şi Franţa cu un titlu. Cea de-a patra reprezentat