» Documente publicate in anii ’90 demonstreaza o data in plus ca o ancheta serioasa asupra presupuselor conturi ale Ceausestilor reclama stabilirea traseului pe care l-au avut, dupa 1990, banii rezultati din tranzactiile comerciale controlate de Securitate.
Departe de a fi fost elucidata in ultimele doua decenii, problema presupuselor conturi secrete ale familiei Ceausescu ramane un subiect de controverse. Multi dintre oficialii guvernamentali implicati in investigatiile de pana acum pastreaza amintiri contradictorii, iar evolutia cercetarilor a fost o buna perioada de timp ascunsa opiniei publice sau orientata voit in directii fara miza. Desi o echipa de experti internationali, angajata in 1990 de cabinetul Roman, a prezentat guvernului de la Bucuresti mai multe piste care ar fi putut fi urmate, mandatul acestora s-a incheiat in scurt timp. Toate indiciile inventariate pana la acel moment au relevat insa o caracteristica esentiala a ceea ce se ascunde sub mediatizata titulatura "conturile lui Ceausescu": acestea ar fi depozite bancare, alimentate din operatiunile de import-export, controlate de Securitate.
Operatiuni derulate in anii ’70-’80 sub paravanul unor firme de comert exterior care, printre altele, intermediau si comisionau tranzactiile cu marfuri dintre furnizor si beneficiar. Banii se plimbau prin conturile Bancii Romane de Comert Exterior (BRCE), institutia prin care regimul comunist isi finanta spionii si derula operatiunile de import-export. Tocmai de aceea, a rezolva cu adevarat problema conturilor ceausiste presupune neconditionat a afla unde si cum s-au scurs sumele din conturile care colectau banii produsi prin operatiunile speciale.
In 1990, investigatiile expertilor straini pareau sa intre pe un astfel de drum, dar au fost blocate. Porniti in cautarea banilor fostilor dictatori, s-au indreptat si spre pista BRCE.