"Fiu meu cel mare frizer. Cauta lucru Italia, el rămâne, eu ȋntorc Tunisia"- Ahmet, un bărbat care rupe puţină italiană arată mândru ȋn faţa telecamerelor o foaie de hartie uşor mototolită. Explică: e atestatul de absolvire al cursului de frizer, obţinut de fiul lui. Alături de Ahmet, un tânăr zâmbeşte şi el către reporteri. Are 17 ani şi a fost adus de tatăl său pe una din zecile de bărci care au traversat Marea Mediterană, ajungând ȋn Italia. Ca Ahmet, au sosit ȋn Italia, de la ȋnceputul anului, peste 20.000 de imigranţi din Africa de Nord. Cei mai mulţi sunt bărbaţi tineri, dar nu lipsesc femeile şi copiii.
Alaltăieri, o femeie a născut pe barcă, ea şi copilul sunt sănătoşi. Dar, pe aceeaşi barcă, o altă tânără a pierdut sarcina.
Ahmet şi ceilalţi au plecat de pe tarmurile din Tunisia şi au debarcat ȋn cel mai apropiat port european: Lampedusa, o mică insulă siciliană. Aici trăiesc circa 5.000 de italieni, dar numărul lor a fost, la sfârşitul lunii martie, depăşit de cel al noilor sosiţi, peste 6.000.
La televizor curg, pe ecran, imagini cu bărcile pline de africani, trase ȋn port de soldaţi şi poliţişti. Aproape toţi imigranţii sunt obosiţi, dar au un zâmbet optimist imprimat pe feţe. Unii salută jurnaliştii, alţii se ascund sub gluga de la geacă. Ei măcar, au reuşit să traverseze fâşia de mare care-i desparte de un ţărm al speranţei. Alţii au murit ȋnecaţi, iar corpurile lor zac pe fundul mării.
Criza ȋncepută ȋn Tunisia a dus la căderea sau la slăbirea guvernelor din Africa de Nord, iar tratatele de colaborare pentru combaterea fenomenului de clandestinitate, semnate de Italia, nu mai au nicio valoare. Zeci de bărci pline ochi cu imigranţi pornesc de pe malurile Tunisiei şi Libiei şi iau ruta către Lampedusa. Cei mai mulţi sunt tunisieni, dar alături de ei au sosit şi etiopieni, somalezi sau nigerieni. Unii au reuşit
