Lovit de o maşină în 1996, un pictor aşteaptă şi astăzi despăgubirile decise de instanţă. Cea care l-a lăsat fără un picior a plecat din ţară fără să-i pese de soarta victimei sale. Artistul Luca Mihu trăieşte într-un demisol plin de igrasie, doar dintr-o pensie de invalid şi din mila câtorva prieteni. Ultimul său vis este să picteze biserica din localitatea natală. La 13 septembrie 1996, pictorul Luca Mihu (60 de ani) era lovit de maşina condusă de braşoveanca Simona Tămăşoiu la câţiva metri de trecerea de pietoni, „semnalizată cu indicator, marcaj şi lumină galbenă intermitentă”, aflată chiar vizavi de Secţia 1 de Poliţie Bucureşti. Poliţiştii chemaţi la faţa locului au descoperit asupra sa doar legitimaţia de membru al Uniunii Artiştilor Plastici.

Mai citiţi şi:

BUCUREŞTI: Nebunii nimănui

INEDIT: Viaţa la baracă, în spatele mall-ului

SOCIAL: Bucureşti: Orfani de lux

ABANDON: Bătrâni uitaţi în spitale

Urmează o lungă perioadă petrecută prin spitale: mai întâi coma, apoi un şir interminabil de operaţii, în urma cărora unul dintre picioare i-a fost tăiat, iar celălalt a fost salvat pe ultima sută de metri.

Viaţă trăită, dar pierdută

La momentul accidentului, Mihu trăia exclusiv din munca sa de pictor. Organiza din când în când expoziţii şi preda ore la Liceul de Arte Plastice „N. Tonitza” şi la Cercul  Militar al Armatei.

Locuia în chirie la doi paşi de locul unde a fost accidentat. Nu-şi aminteşte să fi dat vreo declaraţie în perioada cât s-a aflat în spital. De fapt, nu-şi aminteşte aproape nimic din vremurile acelea. Doar că s-a trezit cu toate lucrurile aduse la spital şi imaginea mamei sale plângând. A fost mutat din spital în spital, uneori pe motive pur inventate, din mila doctorilor care înţeleseseră că trimiterea sa afară era sinonimă cu semnarea