Viena a găzduit pe 19 noiembrie Summitul Armenia – Azerbaidjan, acolo unde preşedinţii celor două state, Serj Sargsian respectiv Ilham Aliyev, au avut o întrevedere directă al cărei punct central a fost reprezentat de conflictul din Nagorno-Karabah. Aducerea la masa negocierilor a celor doi lideri politici, se anunţa a fi cea mai mare realizare din ultima perioadă a Grupului de la Minsk, component al OSCE,al cărui rol este de a media soluţionarea conflictului îngheţat. Iar asta pentru că deşi de-a lungul mandatelor sale de şefi ai statului, Sargsian şi Aliyev se întâlniseră de nouă ori, ultima dată însă acum doi ani în localitatea rusească Soci. Atunci preşedintele azer a ieşit furios, ameninţând cu intervenţia armată în regiunea disputată, în timp ce liderul armeanavertiza cu represalii nemaiîntâlnite. Pe acest fond de tensiune, Grupul de la Minsk a purtat negocierile dintre Erevan şi Baku, negocieri privind un conflict moştenit ca urmare a politicii staliniste, care a escaladat odată cu destrămarea URSS. Încorporată în Azerbaidjan în perioada sovietică,regiunea Nagorno-Karabah, cu populaţie majoritar armeană,reprezintămiza unui război soldat cu peste 30.000 de morţi şi sute de mii de refugiaţi doar în perioada 1988 - 1994. În ciuda acordului privind încetarea focului, semnat cu aproximativ două decenii în urmă, cele două ţări nu au reuşit să decidă statutul regiuniisituate strategic între trei puteri cu aspiraţii hegemonice: Rusia, Turcia şi Iran. În acest sens, pârghiile diplomatice au trecut gradul transparenţei încă dinaintea Summitului. DacăAliyev a făcut o scurtă escală la Kiev, acolo unde s-a întâlnit cu omologul său ucrainian, Ankara, un alt aliat important al Azerdbaidjanului, transmitea via Washington suportul său pentru implementarea procesului de pace. „Sperăm că acest conflict îngheţat va fi soluţionat cât de curând. Doar aşa se va aduce pacea în Caucaz