Ion Viorel a dispărut trei ani din fotbal. S-a lăsat după ce a fost dat afară de la Buzău. Sau a plecat, povestea e prea complicată pentru a fi explicată în câteva rânduri. Mulţi n-ar face o tragedie din asta - până la urmă echipa din "Crâng" nu înseamnă mare lucru în fotbalul din ţară - dar pentru el a fost, cel puţin o vreme, capăt de linie: "Am o livadă acasă şi m-am plimbat trei ore de nebun pe acolo. Mă rugam la Dumnezeu şi îi ceream un singur lucru: «Doamne, să nu cumva să fac atac cerebral»".

I s-a făcut dor de fotbal şi s-a întors. Nu departe de casă, ci lângă Dunăre, la Brăila, adică la un pas de Galaţiul drag, unde ani buni a împărţit camera cu numărul 7 din cantonamentul Oţelului, cu Tofan. A lăsat cele trei campionate câştigate cu Steaua în urmă şi, cu modestie, s-a apucat de treabă. Se bate din nou pentru promovare, aşa cum a făcut şi la Buzău, şi e la trei puncte de locul doi. Speră la Liga I, dar recunoaşte asta cu greu, printre dinţi. Din voce îţi dai seama că îi e dor să audă din nou: "Vioară, Vioară, cel mai bun din ţară".

Aţi promovat cu Gloria Buzău, acum reuşiţi acelaşi lucru şi la Brăila? Sau e prea devreme să anticipăm?

E o serie echilibrată. De la locul patru până la locul 14 poţi spera la promovare sau poţi avea emoţii cu retrogradarea. Şi loturile sunt de valori cât de cât egale, începând de la Viitorul lui Hagi şi terminând cu Buzăul, ultima clasată. Şanse sunt pentru toată lumea.

Dar echipa vă dă speranţe că aţi putea să vă luptaţi cu şanse reale pentru accederea în Liga I?

La ora asta suntem cu 20% mai slabi decât am fost anul trecut. Şi asta din cauza terenurilor şi a condiţiior de antrenament. Păi, acum am făcut abia a treia şedinţă de pregătire pe un gazon cât de cât bun. Dar sper că vom recupera acest handicap.

Chiar spuneaţi că amânarea returului a venit nemaipomen